Intimitate, pasiune, angajament – iata ce trebuie sa observi daca exista in cuplul tau, conform psihosociologului Sternberg:
– pasiunea – este perceputa ca atractie fizica printr-o intalnire intensa consumata in plan sexual
– intimitatea – se refera la apropierea calda in plan afectiv
– angajament – atunci cand este implicat factorul cognitiv, angajamentul fiind vital in mentinerea relatiei
Fiecare dintre aceste registre este la fel de important, dinamica acestora este foarte importanta, iar tu iti poti da seama daca si in ce masura sunt prezente in viata cuplului din care faci parte, cat de mult simti ca partenerul tau este implicat in viata de cuplu.
Daca definitiile iubirii vor varia de la o epoca la alta, tipurile de dragoste nu se vor modifica, cred, prea curand. Conform psihosociologilor Hendrik si Dike, dragostea dintre partenerii de cuplu poate fi de tipul:
Eros – dragostea pasionala, care presupune atractie fizica intensa fata de partener, emotii puternice
Storge – dragostea prieteneasca, care presupune dezvoltarea progresiva a relatiei, absenta emotiilor coplesitoare, afectiunea sta la baza intemeierii relatiei
Ludus – dragostea ca joaca: lipseste angajamentul emotional; partenerul este dispus sa aibe relatii deschise, simultane, si cu alti parteneri
Mania – dragostea posesiva: are la baza teama permanenta de a pierde partenerul
Pragma – dragostea practica: este dragostea ”logica”, cu ajutorul careia este cautat acel partener dezirabil din punct de vedere social
Agape – dragostea altruista: bazata pe generozitate, partenerul este dispus sa ofere mai mult decat primeste.
De asemenea, sociologul Erich Fromm afirma ca aspectele presupuse de dragostea fata de partenerul de viata, includ:
Grija – este un aspect al iubirii fata de cel iubit si se poate exemplifica prin iubirea mamei pentru copilul sau si ne impresioneaza de fiecare data aceste dovezi care par a se desfasura – cu unele exceptii – intr-un firesc al lor. Sau iubirea pentru flori sau necuvantatoare. Nu putem afirma ca le iubim, daca nu le ingrijim. Cand lipseste „grija activa”, lipseste iubirea.
Grija implica responsabilitate – dar nu ca datorie, nu ca ceva impus de exterior, pentru ca responsabilitatea, in adevaratul sens, este un act voluntar, este un raspuns la nevoile unei fiinte umane. In exemplul mamei care isi iubeste copilul, aceasta responsabilitate se refera in primul rand la grija pentru nevoile fizice ale copilului, iar intr-o relatie matura, se refera in primul rand la nevoile emotionale ale celui de langa noi.
Pentru ca responsabilitatea sa nu degenereze in dominatie si posesivitate, trebuie sa existe un al treilea aspect: respectul.
Radacina acestui cuvant este „respicere” si semnifica „a privi la”, adica acea capacitate de a vedea persoana asa cum este ea si de a fi constient de individualitatea sa.
La fel, in oglinda, fiecare relatie este despre tine, nu despre celalalt. Este despre ceea ce faci, cum te porti, cata grija si atentie oferi, cat respect ai pentru omul de langa tine, ce responsabilitati iti asumi in relatie, indiferent de natura si durata acesteia, cata empatie poti sa simti in relatie, cata compasiune, cata iubire.
Nu sub forma cuvintelor, ci a comportamentelor concrete si, mai ales, stabile. Nu te bucura daca ai reusit sa pacalesti inca un om, inca unul, si inca unul … pentru ca te pacalesti doar pe tine. De altfel, nici tu nu te vei schimba pentru nimeni, fara ca frustrarile, santajul emotional si nemultumurile tale sa apara…
Tot ce iti pot dori este ca, la un moment dat, sa poti trai in armonie … este tot ce conteaza!
Mona
Mona Georgescu 