In cuplu, nu te multumi cu mai putin decat meriti!

Observand, de-a lungul timpului, modul in care oamenii se plang de faptul ca sufera in relatiile cu partenerii lor de viata, modul repetat in care se afirma ca nu le plac atat de multe aspecte ale acestora (de la limbaj, pana la atitudine si comportament), remarc, nu de putine ori, ca oamenii nu stiu, de fapt, sa puna limite si granite sanatoase in cuplu. Da, ai citit clar: limite si granite sanatoase, flexibile, in interiorul cuplului. Iar acest lucru este confirmat si de rezultatele unui sondaj realizat de INSCOP Research, in perioada 12-21 iulie 2013, pe un esantion de 1050 persoane, reprezentativ pentru populatia Romaniei; rezultatele acestui studiu arata ca violenta domestica intre soti sau parteneri are un procentaj foarte ridicat, de 19,2%, dintre toate formele de violenta observate in tara noastra.

Potrivit INSCOP, in cadrul aceluiasi sondaj, respondentii au fost solicitaţi sa isi exprime acordul/dezacordul cu o serie de afirmatii care redau stereotipuri si expresii curente privind fenomenul violentei domestice. Iata rezultatele – nu iti vor placea:

– 30,9% dintre subiecti sunt de acord ca “femeile mai sunt batute si din vina lor”.

– 8,1% cred că “bataia este rupta din rai”,

– 6,4% ca “un barbat care nu-si bate femeia nu o iubeşte cu adevarat”,

– 7,3% sunt de acord cu afirmatia “femeia este proprietatea barbatului”

RELATIA POATE FI UN LOC MINUNAT, DAR SI INGROZITOR

A-i cere partenerului tau de viata un comportament acceptabil si adecvat, in loc sa il lasi sa iti incalce orice limita, a-i cere acestuia un limbaj adecvat si o atitudine adecvata, nu inseamna ca emiti pretentii. Inseamna ca iti stii valoarea si ca ii ceri sa te respecte; a stabili granite in cuplu pare a crea o angoasa de nedescris, o ”noutate” pentru  aceia care apeleaza la argumentul atat de preferat al multora, ”iubeste-ma asa cum sunt” – daca iti iubesti parternul de viata (desi ma indoiesc despre o astfel de iubire), nu inseamna ca trebuie sa-i permiti sa te umileasca, sa iti vorbeasca execrabil, pentru ca se pricepe de minune sa te reduca la tacere tot repetandu-ti ”aaa, deci nu sunt suficient de bun pentru tine” sau ”deci nu ma iubesti asa cum sunt”. Nu inseamna ca trebuie sa te compromiti si sa ii accepti astfel de abuzuri sau ca trebuie sa iti prelungesti chinul intr-o relatie care chiar nu te reprezinta.

Frica de a respinge ceea ce ti se solicita sa faci in cadrul relatiei, frica de a cere ce ti se cuvine – sunt frici adanc inradacinate in tine, insa nu au legatura cu nimic din ceea ce crezi ca te poate afecta. Inceteaza sa faci din obligatie ceea ce acum inca faci, inceteaza sa faci compromisuri nedorite. Stiu, inca dai vina pe faptul ca asa a facut si mama ta. Si ce-i cu asta? Ti se pare o scuza buna? Cat timp mai lasi amprentele parintilor sa iti guverneze viata? Cat timp vrei sa te mai chinui? Partenerul tau actual poate fi un om minunat – si chiar este – insa separat de tine, nu impreuna cu tine. Poate ca v-ati intelege mult mai bine daca ati fi doar prieteni. Poate ca nu iti vine sa crezi ca in cuplu nu sunteti potriviti si prelungesti chinul relatiei si pentru tine, si pentru el.

Observa cu atentie ceea ce iti creaza disconfort emotional si ceea ce iti aduce atingere, generand in tine senzatii neplacute, sentimente de devalorizare, senzatia lipsei de respect. Esti dispus/a sa traiesti cu toate astea pe termen  lung? Daca nu, atunci comunica-i partenerului tau de cuplu ce simti, ce traiesti si ca nu esti dispus sa accepti in continuare sa te umileasca. Umilinta nu are nicio legatura cu smerenia atata de promovata si ea, comercial. Cat mai accepti sa te umilesti? Cate compromisuri mai accepti? Femeile se pot simti vizate de aceste intrebari. Ele stiu cel mai bine de ce.

COMPROMIS DUPA COMPROMIS, UMILINTA DUPA UMILINTA. UMILINTA NU INSEAMNA SMERENIE

Si totusi, femeile sunt acelea care, de cele mai multe, accepta compromis dupa compromis, jigniri dupa jigniri si umilinte dupa umilinte. Nu, nu este drept, nu este uman. Nu este nici macar de trecut cu vederea. Unele dintre acestea chiar se perfectioneaza in a rezista, in timp, acestor umilinte. Daca mai au si copii, atunci aleg ”sacrificiul” pentru copii. O minciuna mai mare nici nu cred ca exista.

Suntem egali, insa nu, nu suntem asemanatori. Ce inseamna ca suntem egali? Nu inseamna ca daca tu, ca barbat, te pricepi sa folosesti o bormasina, ar trebui ca si femeia de langa tine sa poata face acest lucru. Iar daca nu il face, nu inseamna ca asta iti da dreptul sa o jignesti. Nu inseamna ca daca tu, ca femeie, stii sa faci mancare si sa crosetezi, ar trebui ca si barbatul de langa tine sa poata face tot ce poti face tu. Egalitatea aceasta inseamna doar ca avem drepturi si sanse egale in ceea ce priveste demnitatea, respectul, dezvoltarea, libertatea si chiar fericirea. Exercita-ti aceste drepturi, pentru ca le ai, prin nastere, nu renunta la niciunul dintre acestea si, mai ales, nu lasa pe nimeni sa ti le incalce.

RELATIILE CU PARTENERI INFERIORI = RELATII CU PARTENERI NEPOTRIVITI

Foarte multe femei accepta relatii cu parteneri inferiori lor – nu doar din punct de vedere al unei minime educatii, ci si al valorilor morale, al venitului, al educatiei primite in familie, al statutului social sau profesional. La inceput, diferentele acestea par nesemnificative, insa, de cele mai multe ori, semnificatiile acestor diferente nu se lasa asteptate prea mult si incep sa apara, una cate una, ducand, nu de putine ori, la violenta domestica – un  fenomen ingrijorator, in crestere, care poate lua multe forme – de la cele subtile, pana la cele directe.

De cele mai multe ori, in cadrul cuplurilor, victime ale nepasarii fata de propria persoana sunt femeile carora nu le vine sa creada, ulterior inceperii unor relatii fara sens, ca astfel de amprente care la inceput erau invizibile, dupa ce au inceput astfel de relatii, chiar se fac simtite in cuplu din ce in ce mai agresiv.

Sentimentul de inferioritate trait de barbati care au alaturi femei puternice (educate, independente financiar si material) devine, de cele mai multe ori, un sentiment de ura – iar o astfel de ura poate fi comparata cu ura de rasa – ca femeie aflata intr-o astfel de relatie inegala, nu ai cum sa ii faci fata acestei uri. Stiu, socul este mare. Uita-te insa, cu atentie, cat suporti ura fata de tine a partenerului tau de viata? Ura si invidie pentru ca ai atat de multe in plus fata de el – de la educatie pana la bani personali, nu te poate controla, nu iti poate controla viata si totusi … il lasi sa te jigneasca, sa isi arate adevarata fata pe care la inceput a mascat-o doar cu manevre frumoase, de seductie.

Femeile uita prea repede ca inainte de a intra in relatii toxice, se simteau mandre de realizarile personale sau profesionale dobandite prin efort personal, erau mandre de meseria pe care o aveau, erau multumite cu viata si confortul pe care singure si le asigurau. Dupa ce coboara acest nivel si intra in astfel de relatii, se lasa umilite, jignite (nu sunt putine situatiile in care femeii i se striga ”bine, ba, ca esti tu educata”, ”bine ca esti tu intelectuala”). Pentru ce? Pentru ca accepti atatea jigniri? Odata acceptate, se vor repeta. Si, dupa cum spuneam, speranta ca lucrurile se vor indrepta si ca veti fi fericite, este doar o minciuna frumoasa. Iar daca se vor indrepta peste 20 de ani, timp in care tu ai inghitit toate mizeriile iar timpul a trecut pe langa tine si si-a pus amprenta intr-un mod foarte urat, se vor indrepta degeaba.

NU EXISTA RETETE PENTRU FERICIREA IN CUPLU

Retete pentru fericirea in cuplu nu exista, iar numarul acestor situatii este ingrijorator de mare, exista foarte multe femei care, atunci cand se confrunta cu astfel de diferente uriase intre ele si partenerii alesi, incearca, inutil, sa repare si sa remedieze conflictele care pornesc tocmai de la astfel de diferente. Femei care fie incep sa scada standardele si coboara mult, din ce in ce mai mult, nivelul unui dialog cu astfel de parteneri, incercand sa se ajusteze din ce in ce mai mult in mod nefavorabil, fie incep sa pretinda schimbari de la acesti parteneri, uitand ca nimeni nu se schimba si ca micile ”shimbari” care tin 2-3 zile sunt urmate de alte multe conflicte care au in spate tocmai invidia si ura. Femei care probabil traiesc in iluzia iubirii dintre ”Doamna si Vagabondul” si nu stiu ca diferentele atat de stridente nu vor fi motive de apropiere in cuplu, ci de distantare – in cel mai bun caz.

Despre consecintele pe termen lung ale motivelor care inca te tin pe loc, despre lipsa cunoasterii de sine si cat de bine ti-ar prinde sa inveti sa te cunosti, pentru a trai autentic si conform valorilor tale, vom discuta intr-un altfel de timp, un timp emotional, pe parcursul taberei de psihologie si dezvoltare pentru femei, in aceasta vara, la Gura Diham – cel mai complex program dedicat femeilor.

Subiecte precum viata traita pe cont propriu, natura frumoasa a fiintei tale, demnitatea si nevoia de a trai frumos in cuplul in care te afli, nevoia de a trai o viata frumoasa chiar daca acum nu ai un partener de viata, viata ta emotionala si deciziile cele mai importante pentru tine sunt pe lista subiectelor ce vor fi abordate in cadrul atelierelor taberei.

Locurile au inceput sa se ocupe – le multumesc doamnelor si domnisoarelor care s-au inscris si, bineinteles, daca inca nu te-ai inscris, mai ai timp sa iti rezervi locul si te astept cu mult drag alaturi de noi!

Detaliile taberei sunt aici: https://psihologmonageorgescu.wordpress.com/2014/04/30/gura-diham-tabara-de-psihologie-dezvoltare-personala-pentru-femei-iulie-2014/

Nu lasa sa treaca prea mult timp intre momentul in care observi ceea ce iti creaza disconfortul, si momentul comunicarii acestor aspecte persoanelor respective.

Mai ales, nu ezita sa aduci la cunostinta partenerului tau de cuplu ceea ce pentru tine este important sa iti pastrezi in cuplu: respectul, demnitatea, libertatea si toate celallte valori morale pe care ar fi bine sa le ai. Poti foarte bine sa schimbi singura un bec, sa platesti un instalator daca ti se strica ceva prin casa sau daca ai nevoie de ajutor la curatenie – poti sa apelezi la personal specializat pentru toate astea. Poate ai impresia ca faci economii si pare mai comod sa vina sa te ajute un ”el” care are ”scoala vietii”, un ”el” care se pricepe la tot ce nu te pricepi tu, si incet-incet sa ii faci loc in viata ta – insa costurile sunt mai mari decat te-ai astepta. Mult mai mari. Si in curand iti vei da seama ca a vorbi tot timpul despre reparatii, instalatii, muraturi si cartofi prajiti nu este chiar confortabil pentru tine, pentru ca iti doresti un timp de calitate, nu un timp irosit. Si nu iti doresti nici un limbaj de maidan sau de stadion, limbaj cu care se va umple timpul comun, din lipsa de subiecte comune.

”CASNICIA ESTE UN CHIN”

In urma cu cateva zile, cineva a cautat pe google ”casnicia este un chin”. Si a ajuns pe minunemica.eu. A doua zi a revenit, revine si acum, citeste toate articolele despre relatii si despre abuzul in relatii. Sper sa gaseasca solutiile potrivite, cat mai repede. Da, casniciile pot fi un chin, atata vreme cat eviti sa te uiti cu atentie in interiorul tau si sa iei decizii sanatoase pentru viata ta.

In urma cu cateva luni, o postare pe contul meu de facebook a starnit comentarii foarte multe si tot atatea controverse. Poti vedea aceasta postare, cat si reactiile generate – sunt convinsa ca nu toate femeile abuzate au avut curaj sa scrie, insa cele care au avut acest curaj sunt trecute prin situatii cat se poate de realiste. Cele care nu au avut curaj sa comenteze au preferat fie sa imi scrie in privat, fie sa redistribuie postarea si sa apese deja clasicul buton ”like”. Iata postarea la care ma refer: https://www.facebook.com/photo.php?fbid=669121986453664&set=pb.100000676053586.-2207520000.1402820072.&type=3&theater

Revenind la a nu te multumi cu mai putin decat meriti – stiu, iti doreai altceva; si sperai altceva. Atata vreme cat te vei multumi cu mai putin decat meriti, nici nu vei primi altceva in plus.

Nu trebuie sa te lupti sa generezi schimbari in partenerul tau. Trebuie sa te lupti tu cu tine sa iesi din noroiul in care te-ai lasat inrolata. Este tot ce ai nevoie sa faci. Simplu – dar cat de greu, pentru majoritatea acelor femei care se afla in astfel de situatii si care au ajuns ”femei la cratita”, cand menirea lor nu asta era. Trist, dar adevarat. Bunica mea avea o vorba: ”daca intri in cocina, te mananca porcii”. Este valabila aceasta vorba, indiferent de perioada pe care o traversam si la ce context raportam aceasta zicere. Mai ales in contextul cuplului, se pare ca realitatea o confirma din plin. Ingrijorator. Iar statisticile nu sunt nici ele departe de realitatea acestei ziceri.

Si asta pentru ca femeile nu isi cunosc valoarea. Nu isi cunosc adevarata identitate, adevaratul potential. Pentru ca nu isi seteaza asteptari sanatoase si realiste si observa doar din mers, consternate, ce nu functioneaza. Ar fi bine sa observi, insa, de la inceput, asa-i?

RAMAI FIDEL VALORILOR TALE

Dalai Lama spunea ”Sunt gata sa imi schimb scopurile, dar niciodata valorile.” Ar fi bine sa tii cont de aceasta afirmatie si sa te ghidezi in viata dupa propriile tale valori, iar daca ele coincid si cu scopurile tale, cu atat mai bine. Daca scopurile nu au legatura cu valorile, atunci renunta la scopuri, pastreaza-ti valorile.

O relatie este, asa cum spuneam si in alte articole, un organism dinamic, nu are legatura cu citatele  inspirationale despre dulcea prietenie, dulcea comunicare si cuvintele dulci. Relatia este concreta, presupune modificari si transformari, ”asortari”, cum ar spune Lotusull atat de drag mie.

Pe langa greselile de comunicare (unele chiar intentionate: jigniri, de exemplu), lipsa valorilor comune este un alt factor care contribuie la esecul cuplurilor. Si ma refer la valori morale, etice, cum sunt libertatea, demnitatea, respectul – ca sa enumar doar cateva dintre cele multe. Daca partenerii unui cuplu nu au valori comune, din experienta mea profesionala … nu prea au nimic. Se pot stradui, insa daca nu isi cunosc propriile valori, se pot stradui … degeaba. Daca nu au integrate aceste valori ci doar isi amintesc de ele din cand in cand … terenul este deschis pentru abuzuri, pentru compromisuri si pentru resemnare.

”Si au trait fericiti pana la adanci batraneti” – asa suna finalul multor povesti despre o ”ea” si un ”el” care au reusit, cel putin in acele povesti, sa atinga impreuna varste inaintate. Povesti cu care multi dintre noi am crescut. Doar ca povestitorii au uitat sa ne spuna ca acolo existau toate idealurile cu care si ei au fost crescuti, toate cautarile lor. Au uitat sa ne avertizeze ca eram dispusi sa ascultam minciuni frumoase. Si cam atat.

Miturile si povestile cu care am crescut sunt demontate rapid de realitatea concreta a cuplurilor si a familiilor – cupluri, familii, care nu reusesc sa inteleaga ce ii separa, de ce sunt in conflict, desi la inceput totul parea … perfect.

DE CE INTRI IN RELATII NEPOTRIVITE?

Intri in tot felul de relatii nepotrivite pentru ca esti dispus sa te lasi mintit de miturile indragostirii, pentru ca vrei sa umpli un gol, pentru ca iti este frica de singuratate, pentru ca iti doresti un copil, pentru ca nu ai unde locui sau pentru ca nu iti permiti sa platesti singur chiria sau ratele bancare. Si accepti relatii nepotrivite pentru ca nu te descurci cu viata. Pentru ca egoul tau te indeamna sa te minti in continuare, iar tu nu observi ca indragosteala nu are nicio legatura cu realitatea unui cuplu. Si nici cu tine, la un moment dat.

Intri in relatii nepotrivite pentru a-ti satisface niste nevoi – unele palpabile, altele subtile, cum ar fi: nevoia de apartenenta, de validare, de recunoastere si de acceptare. Iar partenerul pe care il ai are si el tot aceste nevoi, pe care nu vi le comunicati deschis, doar le negociati sub diverse forme in relatie, dar nu este vorba despre iubire. Asa ca nu confunda nevoile – pe care inca nu ti le constientizezi – cu a te indragosti sau cu a iubi. Asa cum tu ascuzni bine de tot motivele reale pentru care iti doresti relatii, tot asa procedeaza si presupusii parteneri. Este doar un joc in doi – un joc al esecului, insa, nicidecum al succesului unei relatii.

Din inconstienta, oamenii isi creeaza singuri relatii nepotrivite pentru ca nu sunt dispusi sa isi ia angajamente pentru crestere si evolutie in relatie, pentru ca nu isi stabilesc de la bun inceput conventii si angajamente sanatoase in baza carora pot sa isi construiasca relatia si pentru ca este mai comod sa lasi lucrurile sa ”mearga de la sine”.

Nu, relatiile sunt in regula, nu e nimic rau in legatura cu relatiile; doar ca nu merg de la sine. Ce se intampla in relatii, are legatura cu partenerii si cu mizele pentru care au intrat in relatie.

Atata vreme cat nu vrei sa recunosti adevaratele motive pentru care intr-o relatie, cat nu ai un scop comun ales in mod constient impreuna cu partenerul ta, lucrurile nu au cum sa se indrepte intr-o directie buna. Cu atat mai mult cu cat relatiile nu inseamna intotdeauna confort, liniste si tandrete. Relatiile presupun, nu de putine ori, munca, efort, dedicare. Dar nu efortul de a suporta jigniri si de a face compromisuri cu care nu esti de acord si care nu sunt in acord cu valorile tale.

IUBIREA NU ESTE DE AJUNS

A pastra relatia care nu te mai implineste, a ramane intr-o asemenea relatie, nu inseamna ca ai o relatie reusita. Sau o viata reusita. Poate pe cei din jurul tau ii poti pacali cu usurinta, dar pe tine  nu te poti pacali. Mai ales cand te refugiezi in munca sau in activitati in afara casei, pentru ca ai ajuns sa nu il/o mai suporti pe omul de langa tine.

Realitatea celor mai multe cupluri demonstreaza ca iubirea nu este de ajuns, si, ca pentru a fi hranita, mentinuta, are nevoie de foarte multe ingrediente – unul dintre acestea fiind comunicarea clara, sanatoasa.

Cele mai multe cupluri ajung la separare/divort, tocmai din cauza faptului ca se bazeaza pe asa zisa iubire de la inceputul relatiei, fara sa tina cont de faptul ca acea iubire a trecut, ca au intrat intr-o alta etapa in care ”banala” comunicare lipseste, iar nevoia de comunicare autentica nu este implinita. Asa ca ce mai ramane din comunicare se transforma, in timp, intr-o forma de relationare toxica: razbunare, evitare, indiferenta, ignorare.

In urma unui sondaj realizat de consilieri maritali asupra problemelor care despart cuplurile, a fost alcatuita o lista a celor mai intalnite 10 probleme conjugale. Acestea sunt, totodata si ingredientele care, prin lipsa lor, ne arata foarte clar ca simpla rostire a lui ”te iubesc” si ca iubirea nu sunt de ajuns:

1. Esecul in comunicare
2. Lipsa obiectivelor si a intereselor comune (impartasite)
3. Lipsa valorilor comune
4. Incompatibilitatea sexuala
5. Infidelitatea
6. Pierderea bunei dispozitii in relatie
7. Banii
8. Conflictele in legatura cu copiii
9. Consumul de alcool si de droguri
10. Probleme legate de egalitatea dintre femei si barbati
11. Parintii/Rudele

Dupa cum vezi – deloc surprinzator, de altfel – esecul in comunicare figureaza chiar pe primul loc …

Comunicarea in cuplu nu se rezuma doar la a vorbi, ci inseamna mai mult decat atat: inseamna transfer, impartasire a unor informatii, emotii, sentimente, mesaje, semnale, idei si chiar a unor sugestii si modalitati de imbunatatire a stilurilor de comunicare ale partenerilor. La origine, semnificatia cuvantului ‘’comunicare’’  era comuniunea, impartasirea unei experiente semnificative.

In opinia mea, comunicarea inseamna impartasirea, cu curaj, a experientelor, a gandurilor, a sentimentelor. In cadrul unui cuplu, pot sa spun ca exista comunicare in masura in care cei doi parteneri reusesc sa impartaseasca intr-un mod sanatos aceste experiente, ganduri si sentimente.

Intr-un cuplu, mesajele care se strecoara printre cuvinte si gesturi si care lasa loc la interpretari, sunt atat de multe, mai ales ca acest proces al comunicarii are loc, in cea mai mare parte a sa, la  nivel inconstient. Fiecare comunica, de cele mai multe ori, in mod inconstient, din obisnuinta. In cadrul cuplului, partenerii ar trebui sa isi faca o obisnuinta din a cultiva acele obiceiuri sanatoase care maresc abilitatea de a comunica unul cu celalalt. Din nefericire, nu se intampla asa. Din orgoliu, cei mai multi oameni nu vor recunoaste vreodata ca nu stiu sa comunice. Mai ales cei care sunt convinsi ca rezultatele – din punct de vedere al comunicarii – pe care le au la locul de munca, ar trebui sa se reflecte si in comunicarea de acasa. Ceea ce nu are nicio legatura.

In lipsa unor astfel de abilitati si in lipsa existentei unor granite sanatoase in cadrul cuplului, stim deja ca ceea ce obisnuim sa numim comunicare, se reduce la a comunica doar strictul necesar, se ajunge la o ”economie de cuvinte”, se ajunge foarte repede la o rutina care poate sa dureze ani de zile, care sa fie apoi urmata, eventual de separare, despartire, divort. Si de multe regrete.

Te astept cu drag alaturi de noi la Gura Diham, in tabara SENS – cel mai complex program de psihologie si dezvoltare personala dedicat femeilor. Vei fi alaturi de femei asemenea tie, femei in cautarea sensului vietii lor – femei care au experimentat suferinte ca si tine, femei care vor sa se ridice si sa mearga mai departe cu fruntea sus. Pentru ca in viata ce ne-a fost data chiar TREBUIE SA MERGEM CU FRUNTEA SUS!

http://www.minunemica.eu/sens-psihologie-si-dezvoltare-personala-pentru-femei-gura-diham-24-27-iulie-2/

Te imbratisez cu caldura si te invit sa iti rezervi locul pentru a veni alaturi de noi, in luna iulie!

Mona

Pagina Facebook a cabinetului:

https://www.facebook.com/pages/Cabinet-Individual-de-Psihologie-Mona-Georgescu/215928551921007

*Nota: Conform legilor nescrise ale bunului simt si conform Legii nr. 8/1996 privind proprietatea intelectuala, reproducerea sau preluarea acestui text, prin mijloace mecanice sau electronice, partial sau in intregime, este interzisa.

Atasamentul dintre bebelus si mama sa

Bebelusul vorbeste cu mama si cu tatal sau inca inainte de a se naste si, in cele mai multe situatii, in perioada prenatala copilul a inregistrat si integrat armonia si confortul vietii intrauterine, pentru el aceste aspecte reprezentand totalitatea vietii.

Bebelusul nu dispune de cunostinte, si totusi constatam cu uimire cat de inteligenti sunt bebelusii atunci cand ne arata ca ei dispun de un sistem universal de comunicare.

Dupa momentul nasterii, mama este cea care da cont de continuitatea trairii, de catre bebelusul ei, a acestei stari de totalitate – prin modul in care se pricepe sa isi „contina” bebelusul la nivel afectiv si simbolic.

„Cand un bebelus isi priveste mama, el vede de fapt doua lucruri: el vede ochii mamei si o vede pe mama sa privindu-l. Copilul o vede pe mama sa care il priveste privind-o.”

– D.W.Winnicott –

Este un continuum bebe – mama –bebe – mama, continuum in care acordajul afectiv este pus pe prim-plan si prin care copilul dobandeste o motivatie pentru a se deschide catre mama si catre lume, intr-un mod sanatos.

Asa cum mama ii furnizeaza bebe-ului, dupa nastere, anticorpi care il vor proteja timp de mai multe luni inainte de a se epuiza, tot asa Eul mamei ii va servi bebelusului drept Eu auxiliar, pana cand bebelusul si-l va constitui pe al sau.

Atasamentul dintre mama si copilul sau apare inca din timpul sarcinii, iar in jurul varstei de 8 luni este deja constituit si reprezinta baza pe care viitorul adult isi construieste relatii.

Copilul va dezvolta relatii de atasament si cu alte persoane (tata, bunici, alte rude, educatoare, invatatori, colegi de gradinita, de scoala, profesori etc.), dar aceste atasamente vor avea la baza modul in care acesta si-a dezvoltat primele atasamente – cele cu mama sa.

Exista mai multe tipuri de atasament pe care bebelusul  le poate dezvolta in raport cu mama sa, cea mai importanta teorie a atasamentului fiind dezvoltata de catre John Bowlby,  psihiatru, unul dintre specialistii in psihanaliza copilului, si Mary Ainsworth, studenta a lui John Bowlby.

Desi atasamentul este innascut, felul in care acesta se manifesta depinde de relatia copilului cu mama sa (sau persoana de ingrijire a bebelusului). Bebelusul are nevoie sa simta siguranta si incredere vis a vis de persoana care il ingrijeste, unii bebelusi putand suferi ingrozitor daca sunt despartiti de aceasta, chiar si pentru perioade foarte scurte.

Psihiatrul si psihanalistul John Bowlby, in cartea ”O baza de siguranta. Aplicatii clinice ale teoriei atasamentului”, aparuta la editura Trei arata premisele principale ale teoriei atasamentului:

• experientele timpurii ale copilului, sau modelele de lucru internalizate vis-a-vis de relatia cu mama sunt esentiale si determina atitudinea si comportamentul fata de indragostire si relatii intime ale viitorului adult.
• pe baza acestor experiente, indivizii ajung sa considere ca merita sau nu sa fie iubiti si ca ceilalti pot sau nu sa le ofere ajutor sau dragoste.
• aceste experiente modeleaza tipurile de relatii pe care indivizii le vor avea pe parcursul vietii, si mai ales felul in care persoanele vor interpreta aceste relatii.

Studenta lui Bowlby, Mary Ainsworth a realizat un studiu pe parcursul caruia a observat 76 de copii mici si felul in care mamele lor raspundeau la nevoile acestora: hranire, plans, mangaiere, contact vizual si zambet. Aceasta a vrut sa observe si felul in reactioneaza copiii la separarea de mama. Iata experimentul sau:

Intr-o camera cu jucarii a adus mama si copilul; un asistent de cercetare cu o atitudine prietenoasa ii arata copilului jucariile, lasandu-l sa se joace cu acestea.

Apoi mama iesea din incapere in 3 intervale, de fiecare data timp de 3 minute. In doua dintre intervale, asistentul ramanea in camera, iar in al treilea iesea si el, copilul ramanand singur. Ainswoth a constatat ca bebelusii se comportau diferit la separarea de mama si revenirea acesteia, in functie de 3 tipare:

• bebelusii cu atasament de tip sigur (doua treimi din cazuri) vroiau sa exploreze camera independent de mama lor, dar se uitau si dupa aceasta, pentru a vedea daca e acolo; cand au fost separati de aceasta au plans, dar la revenirea mamei, s-au bucurat si au intins mainile spre ea;

• bebelusii cu atasament de tip anxios sau ambivalent (10%) pareau foarte nesiguri, tematori; nu vroiau sa se desprinda de mame si sa exploreze camera de unii singuri; cand au fost separati de mama lor, au fost foarte afectati, agitati peste masura si plangand foarte mult; la revenirea mamei, au cautat sa se apropie de aceasta, dar in acelasi timp au respins-o furiosi, nevrand sa fie calmati si luati in brate de aceasta;

• bebelusii cu atasament de tip evitant (20-25%) pareau independenti, au explorat camera fara ajutorul mamei si spre deosebire de copiii incadrati in tipul de atasament sigur, nu s-au uitat sa vada daca mama lor era aproape de ei sau nu; cand au fost separati de mama, au fost foarte detasati, si totusi, analizandu-se bataia inimii, s-a constatat ca nu se simteau tocmai bine; la revenirea mamei, acestia ori au certat-o ori au evitat-o.

Dupa ce a observat relatia mama-copil, Mary Ainsworth a ajuns la urmatoarele concluzii:

1. mamele care aveau copii cu atasament sigur erau foarte receptive la nevoile copiilor in cele ce priveau hranirea si afectiunea,  avand grija sa raspunda indicilor nonverbali ai copiilor (de exemplu, zambeau si ele atunci cand copii lor zambeau).
2. mamele copiilor cu atasament anxios nu erau foarte receptive la nevoile copiilor; ori raspundeau destul de tarziu.
3. mamele copiilor cu atasament evitant isi respingeau copii (fizic sau emotional).

Bebelusul de tip anxios vrea cu orice pret sa-si faca mama atenta la nevoile sale, doreste sa i se acorde atentie si iubire. Recurge la atitudini disperate, pentru ca a observat ca asta e o modalitate sigura de a-si atrage mama, care reactioneaza simtindu-se vinovata. Se agata de mama disperat, iar cand  aceasta nu-i raspunde, devine furios si da in ea. Este foarte dependent de mama sa si face orice pentru ca ea sa reactioneze.

Bebelusul de tip evitant face exact opusul. De regula, isi neaga sau ignora emotiile, sentimentele si nevoile. Acesta, desi este furios pe mama sa, la fel ca bebelusul cu atasament anxios, prefera sa se indeparteze si s-o ignore pe aceasta, considerand ca se poate descurca si singur. Este situatia foarte multor copii ale caror mamici afirma, in timpul consultatiilor, ca atunci cand erau bebelusi, cei mici le-au respins, nu au vrut sa fie alaptati la san si aparent o ignorau inca de atunci. 

Ulterior, s-a constatat ca tipurile de atasament, aparute in perioada timpurie a copilariei, se pastreaza si in perioada adulta, in ceea ce priveste relatiile cu ceilalti indivizi, si mai ales relatiile intime.

Astfel, s-a constatat ca exista 3 tipuri de atasament:

1. ATASAMENTUL SIGUR

• persoanele din aceasta categorie nu se tem sa depinda de altii sau altii sa depinda de ele,
• considera ca sunt demne de iubire si respect si au incredere in oameni, plecand de la premisa ca intentiile acestora sunt bune, in general,
• sunt oameni foarte calzi, reusesc sa se apropie rapid de ceilalti si sa-si creeze relatii intime, fara teama de a fi abandonati sau sufocati,
• nu se tem nici de singuratate.

2. ATASAMENTUL ANXIOS-AMBIVALENT

• persoanele din aceasta categorie, de regula, sunt foarte nesigure si cer de la partener foarte multe dovezi de afectiune si apropiere, deoarece considera ca acesta nu-i iubeste sau vrea sa-i paraseasca,
• au convingerea ca nu sunt iubiti si apreciati asa cum ar trebui,
• au o stima de sine scazuta si tendinta de a dezvalui prea mult despre ei,
• sunt foarte gelosi si posesivi,
• de obicei sunt perceputi de ceilalti ca fiind prea insisteni si sufocanti.

3.  ATASAMENTUL EVITANT

• aceste persoane apreciaza singuratatea, izolarea,
• nu au incredere in celalti si nici nu vor sa depinda de acestia,
• se tem de relatiile intime, stabile, prefera mai degraba aventurile de-o noapte,
• intr-o relatie de cuplu, sunt foarte distanti, desi partenerii lor isi doresc sa se apropie de acestia,
• sunt cei mai predispusi sa-si insele partenerul si se despart frecvent.

Cum mama este cea care ii va insufla copilului sau fie anxietatea in fata vietii, fie dragostea de viata, este bine ca fiecare mamica sa cunoasca subtilitatile relatiei pe care o are cu bebelusul sau, sa cunoasca aceste tipuri de atasamente ale bebelusului/copilului sau, pentru a putea gestiona in mod sanatos viata emotionala a acestuia si pentru a-i crea acea zona de confort sanatoasa, de care orice copil are nevoie.

Spre finalul primului an de viata, relatia intre mama si copil se transforma semnfiicativ:  copilul vrea sa exploreze mediul in care traieste si incepe sa faca primii pasi, sa fie mai independent si sa creeze sau sa gaseasca alte posibilitati in care poate interactiona cu mediul sau. In aceasta etapa, mama nu mai este acel personaj de la care bebelusul a primit hrana si rasfatul, ci joaca un nou rol, devenind persoana care frustreaza, care impune limite, care spune nu, care dezaproba – uneori chiar provocand tristete sau durere. Este vorba despre asa-numita ”mama indeajuns de buna”, care stie ca micutul sau are nevoie de limite si ca are nevoie sa invete sa faca fata acestor ingerinte ale vietii.

Modul in care se rezolva aceasta schimbare de roluri ale mamei, depinde de urmatorii factori:

– soliditatea legaturii de atasament,

– abilitatea mamicii (sau a persoanei de ingrijire) de a stabili si de a mentine limite, granite sanatoase,

– capacitatea mamei de a oferi dragostea sa continua, in ciuda faptului ca este adesea furioasa pe comportamentul copilului.

Mona Georgescu

Un juramant frumos, la inceput de an

Sper ca ai pasit in Noul An cu bucurie si ca sufletul tau a intampinat cu serenitate primele clipe ale lui 2014!

Poate ti-ai dat timp sa reflectezi asupra momentelor importante de anul trecut si asupra urmatoarei etape din viata ta sau poate nu ti-ai propus ceva anume pentru acest an.

Dincolo de planurile mai mult sau mai putin concrete care se vor contura pentru fiecare dintre voi in acest an, m-am gandit sa iti ofer un juramant care sa iti sustina indeplinirea acestor planuri sau, de ce nu, poate chiar  sugestii pentru alte planuri la care nu te-ai gandit inca. 

Am primit aceasta promisiune-juramant in newsletter-ul trimis de Ford Institute – institutul ale carei baze le-a pus regretata Debbie Ford.

Debbie a creat acest juramant in 2010, iar eu te invit sa iti iei cateva momente de liniste si sa parcurgi in tacere randurile urmatoare.

”Astazi, imi voi aminti cine sunt, de ce sunt aici si de ce am ales experientele care au aparut in calea mea anul trecut.

Astazi, promit sa renunt la micimea gandurilor mele intunecate si sa ma topesc cu bratele deschise in iubirea nemarginita a Sinelui meu superior.

Astazi, ma predau noului an cu bratele deschise, permitand fiecareia dintre zilele sale sa ma surprinda, sa ma invaluie si sa hraneasca cele mai profunde dorinte ale sufletului meu.

Astazi, promit sa revin la stralucirea divina si sa imi folosesc puterea de a revigora lumea.

In acest an, voi oferi celor din jur ceea ce vreau sa primesc din partea lor.

Daca vreau iubire, voi gasi cai pentru a iubi fiecare persoana pe care o voi intalni.

Daca vreau pace, voi avea ganduri pasnice, voi rosti cuvinte pasnice  si ma voi ruga pentru pacea tuturor celor care inca traiesc in haos – inclusiv pentru mine.

Daca imi doresc succes, voi depune eforturile necesare pentru a-i ajuta pe cei din jur sa atinga succesul.

Ma voi concentra pe ce este important si voi cauta excelenta in tot ceea ce fac.

Daca imi doresc respect, voi incepe prin a respecta viata si tot ceea ce deriva din aceasta. Ii voi respecta pe toti cei din jur si pe toti aceia care, din umbra, se straduiesc sa faca din aceasta planeta un loc mai bun. Voi respecta pamantul, imi voi respecta corpul, imi voi respecta trecutul si darurile pe care le am, si voi renunta la judecata in favoarea recunostintei.

Am incredere ca tot ceea ce voi oferi lumi, voi primi inapoi de la lume.”

Sa fie cu folos acest juramant de inceput de an, un an pe care ti-l doresc plin de speranta, incredere, curaj si intamplari minunate!

Cu drag,

Mona

Minunemica.eu, Cabinet Individual de Psihologie Mona Georgescu si Editura Amaltea,

te invita la

primul grup oficial de suport ”FEMEI CARE IUBESC PREA MULT”

BUCURESTI, 1 FEBRUARIE 2014

INSCRIERILE SUNT DESCHISE, TE ASTEPTAM ALATURI DE NOI!

 

Singuratatea si depresia de Craciun

In preajma sarbatorilor de iarna, fericirea tinde sa devina o norma sociala, cand, de fapt, pentru foarte multe persoane, sarbatorile de iarna aduc tristete si stari depresive care cu greu pot fi negate, reprimate si inlocuite cu un zambetul fortat. Studiile arata ca un numar foarte mare de sinucideri au loc in perioada sarbatorilor de iarna.

Cand cei din jur par a fi fericiti, veseli, bucurosi, persoanele care au deja o experienta a depresiilor nevindecate, sunt cele mai predispuse la aparitia depresiei de Craciun. Pentru ca, de obicei, sarbatorile de iarna sunt perioada cea mai favorabila din an pentru a sta fata in fata cu propria persoana, cu fricile tale, cu singuratatea ta, cu sinceritatea ta si cu regretele tale.

Daca pe parcursul anului te poti refugia in diverse activitati profesionale sau de timp liber, in timpul sarbatorilor de iarna, cand bucuria pluteste in aer, cand familiile sau cuplurile sunt impreuna si tu privesti de pe margine fericirea celor din jur, starile depresive se accentueaza, generand dorinta de izolare, de retragere, desi nevoia de a relationa si de a fi impreuna cu prietenii este foarte mare.

Pentru persoanele depresive, intalnirea cu fricile, cu singuratatea si cu regretele, in perioada sarbatorilor de iarna, este, din nefericire, cauza foarte multor sinucideri.

Excesul emotiilor negative si constientizarea propriei nefericiri, mascata de-a lungului unui an intreg, sunt, de fapt, cauzele reale ale acestei depresii de Craciun.

Desi este posibil sa nu recunoasca acest lucru cu usurinta si sa prefere izolarea, persoanele afectate de aceasta tulburare in aceasta perioada au nevoie de cat mai multa sustinere din partea celor dragi – cu toate ca exact acestia pot fi ocupati cu pregatirea sarbatorilor ocazionate de sfarsitul anului.

Nu inseamna ca persoanele care sunt intr-un cuplu sau care au familii, sunt ocolite de aceasta depresie de Craciun sau de depresiile sezoniere. Cu atat mai mult cu cat intr-un cuplu sau intr-o familie, apar alte griji si probleme pe care sarbatorile de iarna le pot scoate la suprafata: de la aspecte financiare, pana la acceptarea/tolerarea anumitor vizite etc.

Simptomele depresiei de Craciun nu sunt diferite de simptomele unei depresii clasice, insa le redau mai jos:

•     sentiment de tristete subiectiva
•     incapacitatea de a resimti placere
•     retragere sociala
•     lipsa motivatiei, lipsa interesului fata de activitatile zilnice
•     toleranta redusa la frustrare
•     energie scazuta, oboseala
•     tulburari de alimentatie – ce pot duce la scadere in greutate sau la crestere in greutate
•     tulburari menstruale
•     tulburari de somn (insomnie sau hipersomnie – retragerea in somn)
•     starea depresiva poate fi mai intensa in prima parte a zilei
•     agitatie sau inhibitie psiho-motorie – observata de cei din jur
•     sentimente de devalorizare
•     sentimente de culpabilitate excesiva sau chiar inadecvata
•     capacitate de gandire sau de concentrare diminuate
•     gandire confuza
•     dezorientare
•     plans spontan

Toate aceste simptome influenteaza sistemul imunitar, care, la randul sau, influenteaza organele corpului si simptomele depresiei. Un cerc vicios, din care este bine sa stii cum sa iesi. Emotiile reprimate vor gasi intotdeauna un organ pe care sa il prefere, mai ales ca sentimentele ingropate de vii nu mor niciodata.

Ideal este ca, daca esti o persoana singura si simti ca depresia de Craciun se instaleaza sau s-a instalat deja, sa inveti sa faci fata singuratatii si starilor de tristete, cu atat mai mult cu cat acestea se pot accentua daca nu esti dispus/a sa le gestionezi. Nu pot sa recomand evitarea starilor de tristete, intrucat cu cat eviti mai mult una dintre starile neplacute, cu atat ea va creste in intensitate si deci, va trebui traita, pentru a nu se ajunge la manifestari nedorite.

Traieste-ti tristetea daca simti ca esti trist/a, transforma singuratatea in solitudine – pentru ca despre solitudine este vorba, este vorba despre a te lamuri, in timp ce esti tu cu tine, pe scurt: in ce punct a ajuns viata ta, ce ai de facut pentru ca lucrurile sa se schimbe si care sunt prioritatile tale.

Cel mai indicat ajutor pe care il poti solicita pentru tratarea depresiei cu care te confrunti este un psiholog – insa, daca nu poti beneficia in aceasta perioada de ajutor specializat, iti sugerez sa te eliberezi de starile de tristete prin: creativitate, scris, miscare, meditatie statica, meditatie activa, yoga sau exercitii de relaxare progresiva.

Unul dintre exercitiile pe care le practic in timpul cursurilor mele si in timpul consultatiilor, este o metafora care cred ca te poate ajuta, macar partial, in aceasta perioada. Te invit sa o citesti si sa o practici, este urmatoarea:

Globul de lumina

Aseaza-te confortabil … asculta sunetul propriei respiratii. Ascult-o, concentreaza-te asupra ei… Respira adanc, respira profund, respira regulat … Vizualizeaza un glob mare de lumina colorata, ce straluceste deasupra ta … Globul incepe sa creasca, pana ocupa tot spatiul … Contempla ceea ce vezi … apoi, cand doresti, priveste-l cum se micsoreaza, pana devine un punct si dispare.

Acum, repeta acelasi exercitiu, dar umple globul cu toate necazurile… Priveste-l cum se umple cu suferinta ta … Acum te invit sa hotarasti daca vrei sa mai suferi sau nu … Daca esti gata sa parasesti orice durere, orice suferinta, daca te-ai saturat cu adevarat de aceste probleme si de o asemenea viata, priveste globul cum se micsoreaza, cum zboara din ce in ce mai sus si din ce in ce mai departe, pana nu mai este decat un punct pe cer, care dispare …

Acum, pentru ca te simti libera, destinde-te si asculta tacerea …

Sa fie cu folos acest exercitiu si din tot sufletul iti doresc sa treci cu bine de perioada sarbatorilor de iarna. Cu drag,

Mona Georgescu, psiholog clinician

*Nota: Conform Legii nr. 8/1996 privind proprietatea intelectuala, reproducerea sau preluarea acestui text, prin mijloace mecanice sau electronice, partial sau in intregime, este interzisa.

Te astept cu mult drag alaturi de noi la primul grup oficial de suport

”FEMEI CARE IUBESC PREA MULT”

INSCRIERILE SUNT DESCHISE!

Cabinet Individual de Psihologie Mona Georgescu

Bucuresti

Programari:

telefon: 0722.501050

e-mail: lucia_mona_georgescu@yahoo.com

www.minunemica.eu – pentru a reflecta, pentru a intelege, pentru a iubi

www.psihologmonageorgescu.wordpress.com – un psiholog alaturi de tine, alaturi de sufletul tau

Intimitate, pasiune, angajament – exista in relatia dintre tine si partenerul tau de viata?

Intimitate, pasiune, angajament – iata ce trebuie sa observi daca exista in cuplul tau, conform psihosociologului Sternberg:

– pasiunea – este perceputa ca atractie fizica printr-o intalnire intensa consumata in plan sexual

– intimitatea – se refera la apropierea calda in plan afectiv

– angajament – atunci cand este implicat factorul cognitiv, angajamentul fiind vital in mentinerea relatiei

Fiecare dintre aceste registre este la fel de important, dinamica acestora este foarte importanta, iar tu iti poti da seama daca si in ce masura sunt prezente in viata cuplului din care faci parte, cat de mult simti ca partenerul tau este implicat in viata de cuplu.

Daca definitiile iubirii vor varia de la o epoca la alta, tipurile de dragoste nu se vor modifica, cred, prea curand. Conform psihosociologilor Hendrik si Dike, dragostea dintre partenerii de cuplu poate fi de tipul:

Eros – dragostea pasionala, care presupune atractie fizica intensa fata de partener, emotii puternice

Storge – dragostea prieteneasca, care presupune dezvoltarea progresiva a relatiei, absenta emotiilor coplesitoare, afectiunea sta la baza intemeierii relatiei

Ludus – dragostea ca joaca: lipseste angajamentul emotional; partenerul este dispus sa aibe relatii deschise, simultane, si cu alti parteneri

Mania – dragostea posesiva: are la baza teama permanenta de a pierde partenerul

Pragma – dragostea practica: este dragostea ”logica”, cu ajutorul careia este cautat acel partener dezirabil din punct de vedere social

Agape – dragostea altruista: bazata pe generozitate, partenerul este dispus sa ofere mai mult decat primeste.

De asemenea, sociologul Erich Fromm afirma ca aspectele presupuse de dragostea fata de partenerul de viata, includ:

Grija – este un aspect al iubirii fata de cel iubit  si se poate exemplifica prin iubirea mamei pentru copilul sau si ne impresioneaza de fiecare data aceste dovezi care par a se desfasura – cu unele exceptii – intr-un firesc al lor. Sau iubirea pentru flori sau necuvantatoare. Nu putem afirma ca le iubim, daca nu le ingrijim. Cand lipseste „grija activa”, lipseste iubirea.

Grija implica responsabilitate – dar nu ca datorie, nu ca ceva impus de exterior, pentru ca responsabilitatea, in adevaratul sens, este un act voluntar, este un raspuns la nevoile unei fiinte umane. In exemplul mamei care isi iubeste copilul, aceasta responsabilitate se refera in primul rand la grija pentru nevoile fizice ale copilului, iar intr-o relatie matura, se refera in primul rand la nevoile emotionale ale celui de langa noi.

Pentru ca responsabilitatea sa nu degenereze in dominatie si posesivitate, trebuie sa existe un al treilea aspect: respectul.

Radacina acestui cuvant este „respicere” si semnifica „a privi la”, adica acea capacitate de a vedea persoana asa cum este ea si de a fi constient de individualitatea sa.

La fel, in oglinda, fiecare relatie este despre tine, nu despre celalalt. Este despre ceea ce faci, cum te porti, cata grija si atentie oferi, cat respect ai pentru omul de langa tine, ce responsabilitati iti asumi in relatie, indiferent de natura si durata acesteia, cata empatie poti sa simti in relatie, cata compasiune, cata iubire.

Nu sub forma cuvintelor, ci a comportamentelor concrete si, mai ales, stabile. Nu te bucura daca ai reusit sa pacalesti inca un om, inca unul, si inca unul … pentru ca te pacalesti doar pe tine. De altfel, nici tu nu te vei schimba pentru nimeni, fara ca frustrarile, santajul emotional si nemultumurile tale sa apara…

Tot ce iti pot dori este ca, la un moment dat, sa poti trai in armonie … este tot ce conteaza!

Mona

 

Cum sa identifici daca esti intr-o relatie cu potential abuziv

Daca nu stii care sunt indiciile de care sa tii cont pentru a identifica daca traiesti langa un partener abuziv si daca esti intr-o relatie cu o persoana toxica, iata cateva dintre posibilele jocuri psihologice si scenarii in care te poate inrola un astfel de partener:

– iti intinde capcana lui ”daca ma iubesti cu adevarat”,

– te acuza de a fi prea sensibila, creindu-ti in mod intentionat un sentiment de nesiguranta,

– te raneste in punctele cele mai sensibile,

– iti saboteaza cat mai mult cu putinta realizarile si succesele,

– iti creaza intentionat o stare de angoasa, pentru a te face sa te simti vinovata de ceea ce el nu vrea sa se responsabilizeze,

– te face sa crezi ca esti o persoana dezagreabila, in acest mod punand presiune pe tine sa te justifici si sa iti modifici comportamentul, tinandu-te, in acest mod, in continuare, langa el, chiar si atunci cand te trateaza ingrozitor,

– te jigneste si apoi iti spune ca ceea ce a spus este spre binele tau,

– te umileste tocmai pentru a-ti indrepta atentia de la el spre tine; nu vei mai avea energie pentru a vedea cu atentie ce face si cum se poarta, din moment ce vei fi ocupata sa ”repari” ceea ce critica el la tine,

– te acuza ca il jignesti, daca ii spui ce te deranjeaza, desi tu i-ai comunicat cu modestie si in cuvinte simple doar modul in care te-a facut sa te simti;

– devii foarte pasiva in prezenta lui si ti-ai pierdut capacitatea de a fi obiectiva, nu mai crezi in intuitia ta care iti spune ca ceva este gresit in relatia ta cu acest om – de obicei instinctele nu te-au mintit, insa de aceasta data sunt anulate,

– nevoile si dorintele imediate ale abuzatorului sunt cele mai importante, si nu va avea rabdare, de multe ori, sa le amane, desi nu ti le va comunica; vei vedea insa in comportamentul sau ce nu mai poate fi amanat – conversatiile online de care este dependent, consumul de droguri etc.

– va incerca sa te convinga, subtil, ca el stie mai bine ce este iubirea si ca ar trebui sa ii accepti orice comportament, sa traiesti clipa si atat,

– va apela la clisee de genul ”nu stii ce pierzi”, dupa ce ti-a spus, la un moment dat, ca nu ai nimic de pierdut daca mergi mai departe,

– va apela la mesaje cu sens dublu, interesul sau fiind sa genereze confuzie in gandurile si comportamentele tale,

– te va flata, pentru ca stie ce cuvinte sa foloseasca, astfel incat sa te impresioneze si sa se asigure ca isi va atinge obiectivele in ceea ce te priveste,

– iti provoaca o stare bizara de proasta-dispozitie si un sentiment de pierdere a libertatii,

– iti induce dorinta sa faci lucruri pe care in mod normal nu le-ai fi facut niciodata,

– este diversionist si schimba subiectul discutiei atunci cand nu este in favoarea sa,

– pozeaza in victima – poate chiar poza in victima ta, pentru a te forta sa te schimbi tu,

– cand este ”prins cu usa”, se foloseste de idei universal valabile, de genul bunatatii, compasiunii, generozitatii si, cand nu mai are incotro, invoca acea iubire neconditionata pe care ar trebui sa o ai fata de el,

– mizeaza pe ignoranta sau pe neatentia ta pentru a fi intr-o pozitie superioara fata de tine,

– de cele mai multe ori nu isi exprima clar dorintele si nevoile, lasandu-te, aparent, pe tine sa alegi, creindu-ti apoi sentimentul de indatorare pentru ce a facut pentru tine.

Dupa cum vezi, abuzatorul emotional stapaneste tehnici si strategii pe care le-a exersat anterior destul de mult si de bine, pentru ca acum sa le aplice pe tine, cu mare naturalete. Unii abuzatori emotionali sunt perfect constienti de ceea ce fac, altii nu. Indiferent ca face inconstient sau nu ceea ce face, nu il judeca, insa evalueaza situatia in care esti, pentru a stii ce ai de facut.

Stresul pe care ti-l genereaza astfel de situatii, este de la nivel mediu, pana la un nivel pe care nu il mai poti suporta. Si in timp ce tu esti dispusa sa mergi la psiholog si sa inveti tehnici si strategii de gestionare a stresului si de relaxare, omul de langa tine isi vede fericit de tehnicile si strategiile lui, iar tu nu vei intelege de ce te simti in permanenta frustrata si nedreptatita. Asta vrei? Asta iti doresti cu adevarat?

Toate aceste comportamente ale abuzatorului s-au structurat pe deficientele si complexele sale de inferioritate, pe un psihic instabil si pe un suflet care a fost de prea multe ori ranit si care inca sufera. Poate ai realizat si tu asta, poti simti compasiune fata de un astfel de suflet ranit, insa prioritatea ta nu este vindecarea partenerului tau de viata, ci bunastarea ta emotionala in relatie. Nu poti fi asistentul sanitar sau psihologul partenerului tau de viata, dar esti obligata sa fii atenta la viata ta emotionala si la viata emotionala a cuplului din care faci parte.

Daca viata ta emotionala si a familiei tale sau a cuplului din care faci parte a juns intr-un punct in care nu te mai descurci dar vrei sa imbunatatesti si sa repari ceea ce acum pare imposibil de reparat, atunci te astept cu mult drag alaturi de noi la primul grup oficial de suport ”Femei care iubesc prea mult” – Bucuresti, 1 Februarie 2014. Inscrierile sunt deschise si abia astept sa te cunosc! Pana atunci, daca simti ca ai nevoie de sustinere specializata, te poti programa la consultatie trimitand un e-mail pe adresa lucia_mona_georgescu@yahoo.com.

Sa fii in armonie iti doresc, este tot ce conteaza!

Mona

Femeie, recapata-ti Demnitatea, fii atenta la viata ta!

De la Osho am aflat ca atunci ”cand simti nevoia sa fii iubit, suferinta asteapta dupa colt. Acest gen de iubire este iubirea unui cersetor, si un cersetor nu poate fi fericit.’’

Daca ai invatat ceva din fiecare experienta neplacuta pe care ai avut-o pana acum, daca ti-ai asumat responsabilitatea asupra sentimentelor si emotiilor tale, inseamna ca te-ai hotarat in mod cat se poate de constient sa iti schimbi concret viata si sunt sanse mai mici sa ajungi in situatii neplacute care sa ti se repete.

Se spune ca viata este un joc. Dar unii jucatorii au uitat totusi, ca, desi poti face greseli, orice joc presupune reguli.  Si jocul numit viata presupune reguli. Scrise sau nescrise.  Unele ne plac, altele nu.  Pe unele le putem schimba, pe altele le putem negocia. Dar impreuna, nu separat, putem lua hotarari in privinta regulilor dintre noi.

Abordand cu mai multa luciditate si cu bucurie viata si fiecare persoana care iti intra in viata, vei putea sa iei decizii sanatoase in ceea ce priveste relatiile tale actuale, dar si urmatoarele relatii si situatii de viata. Si, mai ales, poti evita urmatoarele stari depresive si urmatoarele cascade de lacrimi.

Poti spune celor de langa tine cum anume te face sa te simti comportamentul lor si nu este nevoie sa le raspunzi cu aceeasi moneda. Sigur ca fiecare dintre partenerii unui cuplu poate gresi si este indicat sa faca greseli din care sa poata invata, insa un om care gafeaza in mod repetat, voit sau nu, fata de tine, te va acuza ca vanezi greseli. Nu, asta nu echivaleaza cu a vana greseli, ci pur si simplu de a spune sincer ce nu iti place.

Pentru ca sunt anumite lucruri care nu ti-au placut nici in alte relatii, inca de la inceputul acelor relatii, lucruri neplacute tie pe care poate le-ai tolerat cand nu ar fi fost cazul sa faci asta – nu s-au schimbat in relatiile anterioare si este cel mai probabil ca aceleasi lucruri te vor deranja si in alte relatii, de acum incolo.

Un om care va intelege ca modul in care se poarta nu este unul sanatos pentru relatia voastra, va avea tendinta naturala sa renunte la acele comportamente deranjante si va remedia ceea ce tocmai i-ai spus ca te afecteaza. Este tendinta naturala a omului care se simte vinovat, sa repare. Nu doar sa isi ceara iertare si apoi sa o ia de la capat.  Acesta este tiparul clasic al abuzatorului emotional si te invit sa fii foarte atenta in ce ai intrat.

Stiu ca iti trebuie putere sa rezisti abuzurilor, mai ales cand sunt atat de bine mascate si tu nu stii cum sa decodifici un astfel de comportament, dar mai stiu si ca iti trebuie curaj, mult curaj, sa pleci dintr-o astfel de relatie. Cata energie investesti pentru a rezista neplacerilor si abuzurilor? Cam multa, stiu. S-ar putea sa ai nevoie de aceasta energie pentru a-ti regasi curajul de a pleca dintr-o astfel de relatie. Si s-ar putea sa nu mai ai aceasta energie – pentru ca deja ai cheltuit-o gresit, in alta directie.

Daca tot nu se schimba nimic in comportamentul lui si tie nu iti place ce se intampla, daca tot nu poti sa il iubesti asa cum este, daca el se amuza de faptul ca tu continui sa ii spui ce nu iti place fara sa iei nicio alta decizie, daca tot nu iti reuseste jocul de-a ”iubirea neconditionata” desi incerci tot felul de exercitiispirituale recomandate poate chiar de el, in speranta ca te mai manipuleaza putin, totusi ai libertatea sa pleci de acolo, fara prea multe explicatii, fara reprosuri.

Si nu te lasa amagita daca vei auzi promisiunea de care probabil te-ai plictisit demult: ‘’ma voi schimba pentru tine’’, mai ales cand este vorba despre dependente cu radacini adanci in trecutul sau: diverse obsesii sau compulsii, droguri, tutun, alcool, facebook, jocuri de noroc, femei, barbati si chiar reactii violente.

Nimeni nu se schimba pentru nimeni, asa ca nu te lasa pacalita. De ce? Pentru ca viata trece repede si, in cazul in care nu mai ai 20 de ani, tu nu mai ai timp ca cineva sa te adauge la portofoliul sau de experiente, sa isi faca scoala vietii pe timpul tau si uneori chiar pe sanatatea ta. Invata sa detectezi semnalele unei relatii toxice si iesi dintr-o astfel de relatie nu repede, ci foarte repede.

Observa cu atentie care sunt diferentele dintre tine si partenerul tau si, daca esti la inceputul unei relatii, gandeste-te bine la ce te deranjeaza (nu doar la ce nu iti place). Pentru ca acele lucruri care sunt vizibile de la inceput (ridicarea ”intamplatoare” a vocii, dependentele enumerate mai sus, etc.) nu se vor schimba prea curand, iar tu vei incerca sa gasesti modalitati temporare de escaladare a unor discutii.

Vei ajunge sa te multumesti insa cu firimituri, cu jumatati de suflet, dupa ce ai incercat sa inveti cum sa manipulezi frumos omul de langa tine, doar-doar se va schimba pentru tine, doar-doar va fi asa cum ai tu nevoie sa fie. Vei ajunge sa te transformi in ”doamna profesoara” si nu va va placea asta – nici tie, nici lui. Vei ajunge sa manipulezi si, ce e mai trist, sa te minti singura, sa te auto-manipulezi.

Daca ai langa tine un barbat sanatos din punct de vedere emotional, care vrea sa repare relatia si sa o faca sa functioneze frumos, va fi dispus sa o creeze si o va face sincer, fara sa iti dea impresia ca are nevoie de un dictionar pentru a intelege ce i-ai comunicat ca nu functioneaza intre voi.

Aminteste-ti ca iubirea nu e de ajuns si mai bine aseaza-te putin in tine si observa cat de mult ti-e dor de tine, aminteste-ti de cand nu ai mai trait cu integritate, de cand nu ai mai simtit bucuria unei relatiei de cuplu autentice, sau aminteste-ti cat de bine ti-a fost atunci cand aveai incredere ca te descurci singura si ca nu ai nevoie de o relatie care te intregeasca.

Pentru ca esti o fiinta intreaga … si totusi acum simti ca traiesti ca o fiinta amputata, desi nu mai esti singura. Ceva s-a intamplat, pe drum, iar tu nu ai avut timp sa te mai vezi. Si nici el nu te-a mai vazut asa cum iti doreai sa te vada. Dar te-a pacalit cu texte frumoase. Pentru ca da, sunt multi textieri buni si multi interpreti de texte frumoase care ne trec prin viata. Nu inseamna ca trebuie sa facem mai mult decat sa ii ascultam si sa trecem mai departe. Daca iubim pisicile, este in regula, este minunat, inseamna ca avem un suflet frumos, insa nu trebuie sa le luam pe toate in casa.

Aminteste-ti ca dragostea nu inseamna compromisuri nedorite, aminteste-ti ca nu, nu este firesc sa te multumesti cu jumatati de suflet, aminteste-ti ca, desi nu putem da decat o definitie ambigua a dragostei, poti observa, totusi, ca partenerul tau de viata te iubeste ca intr-o joaca, iar angajamentul sau emotional lipseste. Ceea ce probabil ar fi in regula, daca si tu ti-ai dori doar sa te joci. Dar…  daca tu nu iti doresti sa te joci?

Te astept cu mult drag alaturi de noi, sa gasim impreuna raspunsuri si rezolvari, la primul grup oficial de suport ”Femei care iubesc prea mult” – Bucuresti, 1 Februarie 2014. Inscrierile sunt deschise si abia astept sa te cunosc! Pana atunci, daca simti ca ai nevoie de sustinere specializata, te poti programa la consultatie trimitand un e-mail pe adresa lucia_mona_georgescu@yahoo.com.

Sa fii in armonie iti doresc, este tot ce conteaza!

Mona

25 Noiembrie: ziua internationala pentru eliminarea violentei impotriva femeilor

25 Noiembrie este marcata, in toata lumea, ca fiind ziua internationala pentru eliminarea violentei impotriva femeilor.

In legatura cu acest tip de violenta, in urma cu cateva zile, o postare pe pagina mea de Facebook a generat foarte multe comentarii din partea unor femei care stiu ce inseamna abuzul si violenta domestica – o parte dintre femei au marturisit mai mult sau mai putin direct ca au avut sau au parte de asa ceva si rau mentionat faptul ca nu au luat masuri, cu atat mai mult cu cat aveau copii pe care i-au crescut intr-o atmosfera traumatizanta; o alta parte dintre femeile care au comentat au reactionat foarte agresiv, negand aceste abuzuri.

Este vorba despre aceasta postare: 

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=669121986453664&set=a.121260001239868.11963.100000676053586&type=1&theater

Este uimitor cum atatea femei inchid ochii si suporta in continuare abuzul si violenta domestica. Iar daca nu ti se intampla tie, nu inseamna ca nu se intampla.

Ma intreb daca femeile doresc si ele ca astfel de violente sa inceteze … sau nu. Pentru ca intotdeauna exista si reversul medaliei, intotdeauna o femeie va avea rolul sau bine definit in felul in care decurge viata de cuplu sau de familie.

„Femeile nu trec niciodata mai departe de pretext”, ele „fac inventarul lumii fara a incerca sa-i descopere sensul” sublinia Simone de Beauvoir in finalul volumului Al doilea sex (Le Deuxième sexe, 1949), considerat o biblie a feminismului.

In societatile occidentale, femeile duc o viata aparent libera, par egale cu barbatii: nu mai sint inchise in harem, pot circula nestinjenite, conduc masina, lucreaza in birouri, putand detine chiar functii de conducere, sint alegatoare si eligibile, iar in principiu pot imbratisa orice cariera: pot fi scriitoare, pictorite, magistrati, medici, veterinari, arhitecti, ingineri. Egalitatea intelectuala dintre baieti si fete este un fapt recunoscut, din moment ce studiaza aceleasi materii, dau aceleasi examene.

Aceasta aparenta egalitate ascunde, insa, o inegalitate, Mathilde Niel afirmand ca ”Sexul masculin ramine, incontestabil, sexul dominant: pretutindeni barbatii tin in mina cirma; ei formeaza marea majoritate in parlamente; ei decid in problemele esentiale ale umanitatii; ei hotarasc cheltuielile pentru inarmare, razboiul sau pacea, cuvintul lor este determinant in educatia tineretului, in cultura maselor, in progresul social. Barbatii ocupa cele mai multe posturi de conducere, ei dirijeaza viata economica a natiunilor: belsugul, saracia sau foamea – totul in lume depinde de politica natiunilor conduse de barbati.”

Inegalitatea din sfera moravurilor reflecta inegalitatea din planul constiintei. Cu toate ca egalitatea intelectuala dintre baieti si fete a fost dovedita, majoritatea barbatilor continua sa se considere sex superior, in timp ce multe femei, purtind inca amprenta secolelor de servitute, se complac intr-un rol pasiv si subaltern.

‘’Eliberarea’’ femeii, egalitatea reala a celor doua sexe ramin inca niste vorbe frumoase, iar ‘’revolutia’’ care trebuie sa elibereze sexul ‘’slab’’ nu este inca desavirsita, nici in spirit, nici in fapta.

Ar trebui oare ca femeile sa puna mina pe arme si sa declare razboi barbatilor pentru a le smulge prin forta sau prin viclenie pozitia dominanta?

Ar trebui oare ca femeile sa se forteze sa semene cu barbatii asa cum sint ei astazi, adica sa devina, la rindul lor, niste fiinte insetate de cistig, interesate doar de profit si de glorie, gata sa se arunce in lumea competitiva a afacerilor, gata sa jertfeasca trasaturile umane unui rece univers tehnicizat?

Cu alte cuvinte, ar trebui oare ca femeile sa dea apa la moara combativitatii si agresivitatii masculine?

Nu, nu acestea sunt solutiile, desi o anumita parte a femeilor apeleaza si la astfel de solutii. Femeile nu au nimic de cistigat daca se vor cufunda si ele in procesul de alienare a barbatului, iar specia umana ar risca sa piarda astfel ultimele ramasite ale echilibrului sau.  Daca te confrunti cu o astsfel de situatie, pentru a intelege ceea ce ti se intampla si pentru a putea deveni responsabila pentru propria ta viata, te astept la primul grup oficial de suport ”FEMEI CARE IUBESC PREA MULT” Informatii si detalii despre acest grup organizat in parteneriat cu Editura Amaltea, sunt AICI

Prejudecatile asupra femeilor sint un efect al ‘’razboiului dintre sexe’’

‘’Handicapurile femeii’’ in accederea la functii de conducere si, in general, ‘’incapacitatea’’ de afirmare a femeii, tin de urmatoarele aspecte:

• ingrijirea copiilor si intretinerea caminului
• o meserie extenuanta
• dificultatea de a i se incredinta un post important
• dificultatea de a conduce barbati
• situatia sotului

Pentru anularea acestor ‘’handicapuri’’ nu este suficienta numai emanciparea femeii si modificarea constiintei sale vasale, ci si emanciparea barbatului si modificarea constiintei sale suzerane. E nevoie nu numai de modificari cantitative in favoarea unei fractiuni, ci si de modificari calitative in favoarea intregului.

Aceasta regindire presupune, de fapt, o revolutie spirituala, o schimbare radicala a raportului dintre sexe; este o lupta sui generis, deoarece pentru prima oara intr-o ‘’lupta’’, cei doi combatanti nu sint concurenti (sau cel putin asa ar trebui sa fie), ci pereche, iar pentru realizarea unui asemenea salt al calitatii vietii, feminismul reprezinta o conditie necesara, dar nu si suficienta.

Mathilde Niel nu doreste sa rupa conditia femeii de conditia umana, insa, militind ‘’pentru extinderea rolului femeii in societate’’, autoarea analizeaza resorturile (economice, sociale, morale, politice) care fac posibila nu numai cresterea rolului femeii, ci si o reasezare a raporturilor intre sexe pe o baza morala inedita. Determinarile care au dus la formarea unor adevaruri apriorice despre feminitate (si, bineinteles, despre masculinitate), si ceea ce parea ca apartine bunului simt comun, apare ca efect al unei lungi succesiuni de date istorice.

Pasivul ‘’sexului slab’’ trebuie dezvaluit cu obiectivitate si curaj. Sigur ca au existat si femei cu destine de mare anvergura: femei-luptatori pentru progres, femei-scriitori, femei-pictori, femei-conducatori de popoare, insa aceste destine de anvergura au fost, pina in vremea noastra, destine de exceptie , iar istoria arata ca marii cuceritori ai lumii, marii ginditori ai lumii au fost barbati, nu femei.

Exceptiile pot fi Elisabeta, regina Angliei, Ecaterina cea Mare, insa aceste femei n-au condus niciodata destinele unor popoare in calitate de femei, ele au fost suverane, adica fara sex. Dupa cum afirma Mathilde Niel, acestea au fost ‘’exceptii, au fost accidente monumentale, dar accidente’’.

Femeile au fost matricea istoriei, dar n-au fost istorie.

Femeile au dat nastere la luptatori, dar n-au pornit la lupta.

Femeile au inspirat poetii, dar n-au scris ‘’Divina Comedie’’.

Acestea sunt adevaruri dezavantajoase, dar care nu trebuie escamontate in momentul in care ‘’eliberarea femeii’’ devine o necesitate.

Spre deosebire de majoritatea studiilor care imagineaza trezirea femeii sub forma unui razboi intre sexe, la Mathilde Niel procesul eliberarii este infinit mai complex: dusmanul nu este individualizat si nu sta intotdeauna ‘’de cealalta parte a baricadei’’, dusmanul nu este o persoana, ci un anumit mod de a intelege lumea.

Acestui mod ii sint tributari nu numai barbatii ‘’oprimatori’’, ci si femeile ‘’oprimate’’. Pentru ca exista femei care vor sa fie independente, dar nimic nu le inspaiminta mai mult decit faptul de a nu apartine nimanui; o femeie de o anumita virsta, necasatorita, se simte demna de compatimire, dar un barbat necasatorit se simte demn de invidie.

Forta prejudecatilor in aspectele sus-mentionate, in conditia femeii, nu trebuie subapreciata, pentru ca aceste prejudecati au inca o mare virulenta,  nu numai in viata celor care nu au beneficiat de o dezvoltare peste nivelul mediu. La nivelul realitatilor concrete, exista inca destula opacitate, cu toate ca, in ultimii ani, femeia devine un ‘’element’’ din ce in ce mai eficient.

Alegerea meseriei, hotarirea promovarii, nu au intotdeauna in vedere valoarea personala a individului. Cu toate ca traim intr-o epoca in care exista femei savanti, femei academicieni, femei care ajung pe Luna sau traverseaza Atlanticul, sintem fortati sa acceptam ca exista o traditie a ocupatiilor feminine si masculine, traditie care ne forteaza, ne determina sa ni se para nefiresc tot ceea ce nu este in spiritul sau. Aceasta traditie cere ca orgoliul masculin sa se simta lezat ori de cite ori ar trebui sa accepte o ocupatie care este specific feminina; de exemplu, un barbat ar recunoaste stingherit ca este dactilograf.

De ce sa nu indrazneasca femeia sa aspire la ocupatii masculine, la profesiuni masculine, la functii ‘’masculine’’? ‘’Revolutie’’, ‘’spirit nou’’, ‘’renastere spirituala’’ nu inseamna tocmai indrazneala de a-ti apropia ceea ce prin traditie era interzis?

Mai exista prejudecata ca femeia trebuie sa tina seama de adevarul ei fizic. Care adevar? Exista vreun ‘’adevar fizic’’ care face incapabila femeia sa inteleaga tabla inmultirii sau calculul integral? Cu foarte mici exceptii, diferentele biologice n-au putut si nu vor putea niciodata sa justifice discriminarea sexuala, nici discriminarea rasiala si, in general, nici un fel de discriminare.

Valorile proprii feminitatii: Dragostea, Maternitatea, Caminul, Datoria, Eul, Moda

Stereotipurile opuse – al Virilitatii si al Feminitatii – duc la ruptura, la razboiul sexelor. Daca, in loc sa cultive opozitiile mitice, mediul social ar fi favorizat dezvoltarea calitatilor specific omenesti, calitati comune celor doua sexe (ratiunea, creativitatea, sociabilitatea), barbatul si femeia ar fi putut sa stabileasca o colaborare rodnica, de pe urma careia intreaga specie nu ar fi avut decit de profitat.

Din pacate insa, barbatul si femeia au trait inchisi fiecare in ‘’inchisoarea modelelor’’ culturale respective si, in acest fel, n-au putut sa isi dezvolte nici personalitatea autentica, nici calitatile comune.

Orice om care n-a putut sa-si dezvolte personalitatea in sensul unei autonomii creative, in sensul dialogului (si acesta este cazul marii majoritati a oamenilor, strins conditionati de valorile absolute transmise de familie si de mediu), tinde sa adopte o personalitate conforma normelor societatii sale. Astfel, cei mai multi barbati, identificindu-se cu valorile masculine, cauta sa para ‘’virili’’, chiar daca nu poseda insusirile atribuite in mod curent virilitatii. La fel, cele mai multe femei, identificindu-se cu valorile feminine, cauta sa creeze o aparenta in conformitate cu aceste valori, chiar daca asemenea valori le pun in inferioritate si le duc la alienare, chiar daca in mod natural ele sint lipsite de insusirile atribuite Feminitatii.

Astfel, fiecare isi face din sine o imagine-model, conforma stereotipului social. Cu cit individul se simte mai asemanator cu acest stereotip, sentimentul sau de securitate creste, iar personalitatea lui i se pare mai puternica, pentru ca a cistigat dintr-o data si aprobarea colectivitatii si pe cea a propriei sale constiinte (constiinta care nu este altceva decit vocea colectiva interiorizata).

Desigur, barbatul si femeia adopta valori diferite, dar si la unul si la celalalt, procesul de gindire e acelasi: fiecare isi proiecteaza o idee absoluta apriorica despre Virilitate sau despre Feminitate, idee preluata de la mediu, si fiecare cauta sa i se conformeze, prin imbracaminte, prin comportament si, interior, prin sistemul moral de referinte.

Refulindu-si adesea personalitatea reala, ei adopta o personalitate de imprumut – o pseudoidentitate, pe care incep s-o considere adevarata lor personalitate. In consecinta, ei ii vad si pe ceilalti nu asa cum sint in realitate, ci prin acea imagine fabricata de  mediu. Cum s-ar putea intelege barbatul si femeia, cum ar putea intra in dialog, cind si el si ea sint incapabili sa-i vada pe ceilalti asa cum sint in realitate?

Intr-o ancheta sociologica, studenti francezi si germani au fost intrebati care sint, dupa parerea lor, defectele femeilor; studentii le gaseau opt defecte si nici o calitate (aceste defecte corespundeau indeaproape ideilor stereotipe despre Feminitate: dependenta, echilibrul instabil, lipsa oricarei calitati intelectuale etc.). Aceiasi studenti atribuiau insa barbatilor un singur defect si unsprezece calitati (printre care: stapinirea de sine, stabilitatea sentimentala, dinamismul, aptitudinile intelectuale, deci calitati care corespund stereotipului Virilitatii).

La rindul lor, studentele intrebate se vedeau asa cum le-ar fi placut barbatilor sa fie, si, in consecinta, nu au ezitat sa-si gaseasca singure mai multe defecte decit calitati.

Asemenea raspunsuri, care contrazic adevarul, dovedesc faptul ca si femeile si barbatii sint in mod inconstient fixati la aceste stereotipuri. In continuare, voi incerca sa gasesc cauzele acestei stranii raportari .

Cind un barbat se identifica cu ideea de Virilitate, el iese in cistig, pentru ca Eul sau se identifica cu forta fizica, cu inteligenta, cu cunoasterea, cu ratiunea, cu Binele; raporturile sociale si structurile sociale contribuie la consolidarea acestor imagini stereotipe.

Mai intii, organizarea actuala a familiei continua sa puna in valoare pe ‘’capul’’ familiei; barbatul se simte stapinul celulei familiale, el este cel care tine femeia sub dominatia lui sexuala, juridica si economica.

Avantaje asemanatoare apar in valorifcarea ideii de Virilitate in afara caminului: barbatii simt ca formeaza impreuna cu semenii lor o ‘’comunitate tacita inchisa’’, superioara comunitatii feminine. Aceasta comunitate tine la prerogativele ei,  indivizii care o constituie se simt uniti pentru ca se opun comunitatii feminine nu numai prin diferentele fizice, ci si prin imbracaminte, prin modul lor de activitate: barbatii sint preocupati de profesia lor, in timp ce femeile ramin acasa sau nu prea dau atentie profesiei; barbatii simt nevoia sa cistige mai mult si sa urce in ierarhia sociala; ei sint preocupati de viata politica, aproape toti sint scutiti de anumite griji rezervate femeilor (ingrijrea copiilor, cumparaturile, treburile casnice); numerosi barbati au anumite deprinderi comune (se odihnesc cind se intorc de la lucru, mesteresc cite ceva, citesc ziarul), anumite pasiuni (le place sa fie donjuani, le place viteza, jocul de carti, tutunul, alcoolul – e adevarat ca si unele femei au asemenea preocupari, insa numarul lor este mult  mai mic); cea mai mare parte a barbatilor au subiecte de discutie favorite (a caror banalitate nu e cu nimic mai prejos de trancanelile si birfele feminine): ‘’intre barbati’’ se discuta despre profesie, afaceri, masini, femei, vinatoare etc.

Modul de viata masculin concorda cu civilizatia moderna, bazata pe spirit competitiv si pe dorinta de putere si de prestigiu; cea mai mare parte a barbatilor urmareste aceleasi scopuri de viata alienate. Barbatii care reusesc in epoca noastra sint barbati ‘’virili’’, adica ambitiosi, agresivi, fara scrupule, cei care alearga dupa bani, onoruri, glorie; dimpotriva, cei modesti, generosi, sensibili, dezinteresati ajung arareori in posturi de conducere, ei sint exclusi din comunitatea ‘’virila’’ si trec drept ‘’efeminati’’.

Barbatii se simt mai ales uniti in masura in care se opun comunitatii feminine.

Barbatul si femeia isi reprezinta Feminitatea in doua feluri:

• prin idealizare: femeia este identificata cu frumusetea, gratia, maternitatea, caminul si venerata, dar aceasta veneratie nu exclude dominatia; barbatul se simte extrem de mindru ca poseda o femeie frumoasa, eleganta si care este, in acelasi timp, mama iubitoare si nevasta ideala; el se simte proprietarul acestor calitati, care nu fac decit sa-i intareasca prestigiul si sa stirneasca invidia celorlalti barati.

• Feminitatea poate fi proiectata si intr-o lumina depreciativa – ca Anti-Absolut, ca opusul Virilitatii, considerata ca reprezentind Binele in sine; Feminitatea este atunci identificata cu slabiciunea, cu pasivitatea, cu prostia, cu ignoranta, cu Raul.

De altfel, acelasi barbat poate sa identifice aceeasi femeie cu ambele feluri de a intelege Feminitatea; asa se intimpla de cele mai multe ori; se poate spune ca, pentru un barbat identificat cu ideea de Virilitate, femeia care-i maguleste orgoliul in cel mai inalt grad este femeia care este frumoasa, eleganta, mama buna, nevasta fidela si, totodata, pasiva, ignoranta,capricioasa. El are astfel bucuria, pe de o parte, de a poseda un obiect frumos, docil, pentru care este invidiat de ceilalti barbati; pe de alta parte, de a domina acest obiect, pentru ca femeia este, dupa el,  lipsita de calitatile pe care crede ca le are el in calitate de barbat si care-i aduc prestigiul social.

Este de inteles, astfel, oroarea unui Balzac in fata femeii inteligente, cultivate, independente. Ea ii apare ca un ‘’monstru’’ de temut, pentru ca ataca ‘’fortareata’’ Eului masculin, identificat cu ideea stereotipa de Virilitate, idee fara de care barbatii ar ramine fara identitate, fara de care ei n-ar mai insemna nimic. E usor de inteles de asemenea pentru ce atitia barbati isi tineau si inca isi tin femeile acasa. Daca o femeie munceste, se preocupa de meseria ei si cistiga la fel sau chiar mai mult decit barbatul ei, el, barbatul e  obligat s-o considere egalul sau; el trebuie sa renunte sa se mai identifice cu ideea de Virilitate, cu ideea de Superioritate, si pentru multi barbati aceasta duce la o mutatie interioara dureroasa, pe care nu o pot accepta fara sa nu se  impotriveasca sau sa nu se revolte.

Osho spune ca ”lumea sufera extraordinar de mult din cauza conflictelor iscate de energia masculina si de dominatia ei. Acum, nouazecisinoua la suta este masculina, iar femeia exista numai intr-un mod marginal. Ea nu traieste in curentul principal al existentei, rezultand astfel conflictele, luptele, razboaiele. Aceasta energie a adus omenirea in pragul sinuciderii. Moartea omenirii poate surveni in orice zi, daca nu va veni energia feminina sa o echilibreze. Aceasta este singura ei speranta.”

Trebuie observat faptul ca stereotipurile feminine si stereotipurile virile din civilizatia occidentala n-au o valoare universala; ele sint fapte artificiale de cultura, fapte care in alte societati pot fi inversate.

Margaret Mead arata ca la populatia tachambuli din Marile Sudului, femeia este elementul constient, dominator, organizator si conducator. Ea supravegheaza productia, consumul si comertul, ea are initiativa si in domeniul erotic. Barbatii, dimpotriva, sint docili, timizi, sensibili si se ocupa mai ales de decoruri.

Cit despre ceea ce este numit Eternul Feminin, acesta este produsul unui ansamblu de stereotipuri variate si contradictorii, impuse femeii de catre barbat de-a lungul istoriei si acceptate de catre femeie, desi au diminuat-o ca fiinta umana.

Stereotipurile feminine i-au accentuat dependenta fata de barbat si au determinat-o sa vrea sa fie asa cum nu este ea in realitate, ci asa cum i-ar placea barbatului sa fie.

Nimeni nu a reusit mai bine ca J-J Rousseau sa exprime cu atita naivitate aceasta dependenta, aceasta dorinta a barbatului de a o tine sub controlul, sub dominatia lui:

‘’Intreaga educatie a femeii trebuie sa aiba in vedere barbatul. Femeia trebuie sa placa, sa-i fie de folos, sa se faca iubita si stimata de el, sa-l creasca, cind e mic, sa-l ingrijeasca, cind se face mare, sa-l consoleze, sa-i faca viata placuta si usoara: acestea au fost indatoririle femeii din toate timpurile. In spiritul acesta trebuie sa fie educata inca din copilarie’’

Femeia accepta cu atita usurinta sa intruchipeze imagini care-i stirbesc valoarea de om pentru ca aceasta acceptare prezinta pentru ea anumite avantaje, care vor fi analizate in continuare:

• daca barbatul este ‘’capul’’ familiei, in schimb, femeia este ‘’stapina’’ casei si trebuie respectata ca mama si sotie; in aceasta calitate de mama iubitoare, de nevasta fidela si de gospodina perfecta, ea se bucura de stima tuturor: de stima sotului, apoi de stima celorlalti barbati si femei;

• femeia care se identifica cu ideea de Feminitate se face complicea celorlalte femei, cu care formeaza o comunitate tacita inchisa, opusa comunitatii masculine prin imbracaminte ca si prin modul de activitate; spre deosebire de barbati, femeile se ocupa de casa, de cumparaturi, de bucatarie, de copii; cele mai multe neglijeaza, in general, viata economica si politica; citesc doar reviste pentru femei, se preocupa de moda, au aceleasi subiecte de discutie (‘’intre noi femeile’’ discutam despre rochii, despre casa, despre copii).

• Devalorizarea ideii de Feminitate este sprijinita de moravuri si de organizarea sociala, care exclud in mod practic femeia din viata profesionala si politica sau, in cazul cel mai bun, se opun promovarii femeilor; cea mai mare parte a femeilor n-au alta solutie decit sa se indrepte spre universul inchis al caminului. In afara citorva satisfactii de ordin afectiv, acest univers nu le ofera altceva decit griji materiale, o viata monotona si plictisitoare. In schimb, le fereste de nesiguranta zilei de miine si de preocuparile generatoare de neliniste pe care le rezerva barbatului lumea exterioara, lipsita de certitudini.

• Astfel, femeia care se sacrifica pe altarul valorilor ‘’feminine’’ dobindeste o siguranta morala; ea are impresia ca-si indeplineste ‘’datoria’’, asa cum ii este propovaduita de autoritatile civile si religioase si, zilnic, de ziare, reviste, radio, etc.

• In sfirsit, identificarea cu ideea de ‘’feminitate’’ prezinta si avantaje de ordin pasional: viata pasionala a femeii este mai putin variata decit cea a barbatului, pentru ca de obicei preocuparile femeilor se limiteaza la problemele casniciei si ale caminului, in timp ce viata pasionala a barbatului cuprinde, in afara casniciei, si viata sa profesionala, preocuparile sale politice, activitatea sa din timpul liber.

Prin viata pasionala ma refer la o viata dedicata cautarii unui absolut material, sentimental sau moral, o viata in care energia interioara, in loc sa se descarce intr-o sinteza creativa si evolutiva intre personalitatea autonoma si lume, se descarca intr-o succesiune de comportamente alternante si contradictorii, o viata in care te simti cind identificat cu Absolutul, cind respins de Absolut, dominind si dominat, adorind si dispretuind, etc.   

Cind tine frinele casei, ale educatiei copiilor, cind dirijeaza bugetul familial si cind intruchipeaza Fidelitatea, Dragostea materna, Datoria – femeia, identificata cu ideea stereotipa de ‘’Feminitate’’, il domina afectiv pe barbat, dar si moral. Aceeasi femeie se simte dominata de barbat si dependenta de el cind barbatul duce in afara caminului o viata independenta, cind are preocupari intelectuale si o experienta sociala la care ea nu poate ajunge, cind numai el este cel care cistiga banii si tine femeia intr-o totala dependenta materiala fata de el.

Reiese din cele de mai sus ca in anumite momente femeia  adora in barbat imaginea traditionala a Virilitatii si se supune ei, in timp ce in alte momente ea isi priveste ‘’ eroul’’ cu o condescendenta usor dispretuitoare, caci ‘’eroul’’ nu se poate lipsi de ea nici pe plan sexual, nici sentimental, nici material: el are nevoie de ea ca sa-i ingrijeasca casa, sa-l spele, sa-l hraneasca, sa-l ingrijeasca, sa-l aline.

La rindul sau, barbatul identificat cu Virilitatea se simte cind superior, cind inferior femeii, situatie in care in cuplu se produce o simbioza nevrotica: atasamentul unuia fata de celalat nu este expresia unei vointe autonome, ci a nevoii de a se domina si de a se proteja reciproc; in aceste conditii, dragostea adevarata si colaborarea autentica sint imposibile, pentru ca dragostea si colaborarea cer egalitate si respect fata de independenta partenerului.

In realitate insa nu se prea intimpla ca un barbat sa fie intru totul identificat cu ideea de Virilitate, sau ca o femeie sa fie intru totul identificata cu ideea de Feminitate. Orice fiinta umana normala este inzestrata in acelasi timp cu o constiinta opozitionala (pe care i-o dezvolta educatia si mediul social), constiinta care o face sa accepte stereotipurile sociale opuse ca pe niste adevaruri absolute, si cu o constiinta sanatoasa (numita de Erich Fromm ‘’constiinta umanista’’), constiinta care o face sa prefere luptei – colaborarea, dependentei – autonomia, iar sclerozei si supunerii – creatia. In viata cuplurilor predomina cind constiinta opozitionala (cel mai des), cind constiinta sanatoasa, iar uneori se intimpla ca acestea sa intre in conflict.

Dupa cum se afirma ca femeia este facuta pentru dragoste, tot asa se pretinde ca principala functie a femeii este maternitatea. Niciodata – se spune – femeia n-o sa poata trai la fel de libera ca barbatul, pentru ca maternitatea o condamna sa fie legata de camin. Vreme indelungata, scopul casatoriei a fost, mai ales, biologic; conditiile nu puteau permite sa se imagineze o pereche cu parteneri egali, ci perechea trebuia sa asigure continuitatea familiei si perpetuarea speciei.

Cu toate acestea, glorificarea maternitatii nu era lipsita de ambiguitate: barbatul, scutit de natura de greutatile sarcinii, ale nasterii si alaptarii, s-a crezut in orgoliul sau scutit de supunere fata de legile biologice si s-a considerat o fiinta superioara.

Nietzsche scria ca ‘’femeia este o problema a carei solutie este sarcina’’. Nazistii tratau femeia cu dispret, impunindu-i faimosul program al celor trei K: Kirche, Kinder, Kuche – Biserica, Copii, Bucataria. In plus, sarcina constituia pentru barbat un excelent mijloc de dominatie; impusa de barbat femeii, atita vreme cit femeia n-a avut la dispozitie mijloace anticonceptionale, sarcina constituia un alt privilegiu al barbatilor – era un mijloc sa o supuna si sa o oblige sa ramina acasa.

In epoca noastra, cind conditiile de subordonare biologica a femeii se prezinta sub un aspect nou (femeia poate accepta sau poate refuza maternitatea), se mai pretinde in continuare ca femeia sa se consacre maternitatii in dauna altor ocupatii. Ciudata atitudine pentru o epoca in care specia nu este pe cale de disparitie, iar suprapopularea face ca progresia resurselor alimentare sa nu poata tine pasul cu expansiunea demografica.

Dorinta de a limita femeia la functia sa materna este tot asa de nefericita ca si dorinta de a limita barbatul la functia sa de tata.

Femeia si barbatul isi indeplinesc cu atit mai bine rolul lor uman de mama si de tata cu cit nu vor accepta ca orizontul lor sa se limiteze la propria lor familie.

Materialul pe care tocmai l-ai parcurs este un extras din teza mea de dizertatie ”Implicatii psiho-sociale asupra feminitatii in societatea contemporana” (2003) si mi-a fost inspirat de urmatorii autori:

• Dumitru Cristea – ”Tratat de psihologie sociala”,
• Elena Nedelcu – ”Repere Sociologice”,
• Mathilde Niel – ”Drama eliberarii femeii”,
• Immanuel Kant – ”Logica generala”

Din 2003 (anul in care am sustinut aceasta teza de dizertatie) si pana in acest moment au trecut nu mai putin de 10 ani. 10 ani in care nu vad ca lucrurile sa se fi schimbat prea mult – ma intreb ce este nevoie sa facem, ce este nevoie sa se intample in fiecare familie, pentru a vedea, la scala mai mare, schimbari sanatoase, ecologice, in prejudecatile societatii asupra Femeii si asupra Feminitatii…

Probabil regandirea rolurilor este o solutie – ramane insa greul ”implementarii” acesteia, rezistenta la schimbare a intregii societati, o rezistenta care ascunde aspecte incomode pentru a fi puse in discutie.

”Al treilea razboi mondial poate fi evitat numai daca va aparea suficienta energie feminina pentru a o echilibra pe cea masculina. Alta cale nu este. Nu marsurile pacifiste, nici protestele impotriva razboiului. Energia masculina vorbeste despre pace, dar se pregateste de razboi” subliniaza Osho, in ”Cartea despre barbati”

Pastrandu-mi admiratia, cu anumite rezerve, fata de operele reprezentantelor curentului feminist, in special fata de opera celei ce a fost Simone de Beauvoir, in urma cu 3 ani am initiat proiectul ”Sense” –  o calatorie spre a re-descoperi femeia, dincolo de rolul sau social, dincolo de mastile si fricile sale, dincolo de teama sa de esec, dincolo de conventiile sociale, profesionale sau de educatia primita. O initiativa care isi propune, pe langa sustinerea psihologica, vindecarea diferitelor probleme cu care se confrunta o femeie, sa arate tocmai inversul afirmatiei de la inceputul acestui material – si anume, isi propune sa arate faptul ca femeia chiar vrea sa descopere sensul vietii sale si, implicit, sensul lumii in care traieste.

Asa cum spuneam si cu alte ocazii, nu este usor sa fii femeie, dar este cel mai frumos lucru care ni s-a putut intampla!

Iti multumesc pentru ca ai parcurs pana la capat acest articol si sper ca numarul cazurilor de violenta impotriva femeilor sa fie macar in scadere, iar fiecare femeie sa isi (re)capete curajul si sa devina responsabila pentru propria viata.

Mona Georgescu, psiholog clinician

INSCRIERILE LA GRUPUL DE SUPORT ”FEMEI CARE IUBESC PREA MULT” SUNT DESCHISE.

Cabinet Individual de Psihologie Mona Georgescu

Programari Bucuresti:

telefon: 0722.501050

e-mail: lucia_mona_georgescu@yahoo.com

*Nota: Conform Legii nr. 8/1996 privind proprietatea intelectuala, reproducerea sau preluarea acestui text – partial sau in intregime – prin mijloace electronice sau mecanice, este interzisa.

Atentie: dragostea nu inseamna compromisuri nedorite!

Te invit sa citesti un material extras din cartea ”Relatii periculoase”, scrisa de Noelle Nelson si oferita de catre Editura Amaltea, careia tin sa ii multumesc pentru amabilitatea de a fi partener al Cabinetului!

Noelle Nelson este psihoterapeut si este preocupata de cotele ingrijorator de mari pe care le-a atins violenta domestica. Daca te afli intr-o relatie cu potential abuziv, te invit sa citesti cu foarte, foarte mare atentie aceasta carte si sa extragi invataturile de care ai nevoie. Citind aceasta carte, vei invata sa identifici semnalele care iti arata ca relatia in care te afli (sau cea pe care iti doresti sa o incepi) este o relatie cu potential abuziv si vei invata ce sa faci daca lucrurile deja sunt avansate din acest punct de vedere.

De asemenea, urmareste cu foarte mare atentie scurt-metrajul de la finalul acestui articol – un scurt-metraj cat se poate de realist, ce reuseste sa redea, numai prin imagini … modul in care viata ne poate fi afectata de alegerea de a tolera la nesfarsit, de a intelege in exces si de a trece cu vederea ceea ce, in mod clar este foarte toxic la partenerul de cuplu. Poate pentru unii dintre voi imaginile sunt dure, dar va invit sa urmariti cu rabdare si cu atentie acest scurt-metraj.

Acest material a aparut initial pe site-ul minunemica.eu, site de psihologie, dezvoltare personala si spirituala.

Pazeste-te sa devii victima unei relatii domestice abuzive fiind sincer cu tine si controlandu-ti singur viata.

Fii cine esti tu cu adevarat

Fii o persoana independenta. Unul dintre cele mai grele lucruri pe care trebuie sa le faci cand esti in valtoarea pasiunii, sexuala sau de alt fel, este sa pastrezi o dimensiune reala a personalitatii tale. Indivizii abuzivi vor dori sa fii ceea ce se potriveste nevoilor, fanteziilor si proiectiilor lor si nu cine esti tu cu adevarat.

Nu te lasa sedus de idealul pe care-l au ei despre tine. Daca iti plac serile linistite acasa si o iesire ocazionala cu prietenii, nu deveni un petrecaret dezmatat doar pentru ca asta doreste partenerul tau sa fii. Daca ideea ta de a face gimnastica este sa muti telecomanda din stanga in dreapta, nu te transforma intr-un sportiv obsedat care se trezeste la 5 dimineata ca sa alerge prin parc si care face yoga doua ore pe noapte, doar pentruca asa ii place partenerului tau.

Rezista tentatiei de a te transforma intr-o versiune idealizata si fii tu insuti.

Daca partenerul tau iti arata un nou mod de a face lucrurile si tu vrei sa incerci pentru o vreme, asta este in regula. Dar fii foarte ferm cand ii explici partenerului tau ca doar incerci temporar acest lucru si ca daca nu ti se potriveste, renunti.

Daca noul tau iubit insista sa-ti schimbi obiceiurile si felul de a face lucrurile intr-un mod care nu ti se potriveste, spune nu si fii atent la alte incercari ale lui de a-ti controla comportamentul.

Iubirea adevarata iti imbunatateste calitatile, nu ti le estompeaza.

Iubirea adevarata nu iti cere sa fii o persoana care nu esti.

Dragostea nu inseamna compromisuri nedorite

Continua sa faci lucrurile care iti plac si sa crezi in lucrurile in care ai crezut si pana acum. Daca nu esti de acord cu o filozofie sau o chestiune morala a prietenului tau, nu-ti fie teama sa spui acest lucru.

Partenerii pasivi inteleg cu greu ca dragostea adevarata nu presupune ca trebuie sa fii de acord cu orice zice sau face partenerul. Oamenii care sunt implicati in relatii sanatoase pot fi de acord sau in dezacord in numeroase probleme si privinte fara a le afecta relatia in vreun fel.

Schimbarile pe care decizi sa le faci in viata ta trebuie facute pentru ca le consideri benefice pentru tine nu pentru ca te temi ca prietenul tau te va parasi daca nu le faci.

In ultima instanta, abuzatorii vor ca tu sa-ti petreci tot timpul cu ei sau, in alta ordine de idei, vor atentia ta completa. Chiar si atunci cand persoanele abuzive nu te vor langa ele, se asteapta ca tu sa le dai atentie (sa te gandesti la ele, sa faci ceva pentru ele) si nu doresc sa dai din timpul si atentia ta altcuiva, decat daca trebuie sa faci acest lucru pentru a le ajuta pe ele cu ceva.

A da din timpul tau

Controlul timpului poate deveni o problema in cadrul unei relatii. Daca te trezesti ca ii acorzi mai mult din timpul tau decat ai vrea noului tau prieten sau iubit, intreaba-te: „De ce fac asta? Sacrific oare ceva important pentru mine (hobby-uri sau alte activitati) pentru a ceda tot timpul meu acestei persoane? Cedez persoanei iubite pentru ca mi-e teama ca altfel va pleca?“

Fii sincer cu tine. A fi constient de ceea ce este bine pentru tine facand o alegere inteleapta te va feri de o posibila relatie nesanatoasa.

Daca noul iubit sau prieten are obiectii in privinta dorintei tale de a petrece timpul asa cum doresti, discuta despre acest lucru. Explica-i cum hobby-urile, activitatile tale si alte mijloace de a-ti petrece timpul liber sunt importante pentru tine.

Oamenii implicati intr-o relatie sanatoasa isi respecta spatiul si libertatea de a-si trai viata asa cum doresc si reusesc sa mentina si apropierea.

Pare noul tau iubit amenintat de implicarea ta in diverse activitati? Este mai bine sa discutati despre aceste lucruri decat sa evitati, cum fac cel mai adesea partenerii pasivi ca sa nu „risipeasca vraja.“

Este mai bine sa risipesti vraja decat sa risti sa-ti distrugi viata!

Daca partenerul tau nu este dispus sa discute despre aceste lucruri, inseamna ca posedandu-ti timpul tau liber poate fi o incercare de a te controla.

Partenerii dintr-o relatie sanatoasa discuta in permanenta asemenea chestiuni, deoarece interesele si disponibilitatea se schimba.

Capcana „daca ma iubesti cu adevarat“

Nu cadea in capcana „daca ma iubesti cu adevarat ai petrece mai mult timp cu mine,“ sau orice variatie pe aceasta tema. Cineva care incearca sa te faca sa petreceti mai mult timp impreuna nu este iubitor, ci este manipulator.

Pe masura ce relatia se dezvolta, interesele si activitatile fiecaruia se vor integra in relatie si aranjamentele voastre in privinta petrecerii timpului impreuna se vor schimba in functie de acestea.

Cuvantul cheie este „timp.“ Nu timpul petrecut cu persoana respectiva, ci timpul cat dureaza pana va dati seama cum se integreaza aceste schimbari in vietile voastre, dar si in traiul vostru comun. Individul abuziv, neavand incredere in evolutia naturala a relatiei, va incerca sa forteze lucrurile.

Iubeste-te pe tine insati, pentru a putea iubi cu adevarat

In general, se tine cont de indemnul „Iubeste-ti aproapele!’’, dar indemnul de a ne iubi pe noi insine, inainte de a-i iubi pe cei din jur, nu ni-l da nimeni.

De obicei, se presupune ca in masura in care ma iubesc pe mine insami, nu ii iubesc pe altii.

Este o prejudecata pe care am dobandit-o prin educatie si este extinsa la nivelul intregii societati,  cu foarte putine exceptii.

Despre iubirea de sine nu imi amintesc sa ne fi invatat familia, scoala, societatea, in general.

Cu toate ca auzim acea voce interioara care ne spune ca suntem demni de iubire si de respect, totusi nu stim daca o decodificam corect si cat de mult trebuie sa ii urmam indemnul.

Carentele acestei iubiri de sine sunt dificil de compensat, ne afecteaza deciziile, amprenteaza relatiile deficitare pe care le avem, indreptandu-le spre esec sau spre conflict.

Iubire de sine, egoism si altruism

Egoistul nu se iubeste pe sine prea mult, ci prea putin, ba chiar se uraste pe sine, desi pare preocupat de sine insusi.

Egoistul se intereseaza numai de el insusi, vrea totul pentru el, simte placerea maxima numai cand primeste sau ia, nu atunci cand trebuie sa ofere.

Egoistul nu intelege semnificatia lui „a darui” si este interesat de lumea exterioara doar in masura in care poate sa obtina ceva.

Chiar si atunci cand preocuparile pentru altii sunt manifeste, de fapt egoistul simte un grad inalt de ostilitate fata de obiectul preocuparilor sale si vrea sa compenseze aceasta ostilitate print acest altruism.

Altruistul nu vrea nimic pentru el, totul este pentru altii, se mandreste cu acest comportament si mod de gandire si totusi este nefericit si are relatii nesatisfacatoare cu cei din jur.

 

Practica psihanalitica arata faptul ca altruismul este un simptom printre altele: o persoana sufera de aceasta paralizie a capacitatii de a iubi sau de a se bucura de ceva,  este cuprinsa de sentimente de ostilitate, iar  masca altruismului ascunde de fapt un mare egoism.

Cum iti dai seama ca esti victima unei persoane „altruiste”?

In relatia cu o astfel de persoana, esti anxios, tensionat, te temi de dezaprobarea ei  si incerci sa te ridici la inaltimea pretentiilor sale.

Desi nu cunosti aceasta ostilitate indreptata catre tine de catre altruist, o simti; simti ca nu poti sa gresesti fata de aceasta persoana altruista, te simti obligat sa nu o dezamagesti, iti pui singur pe umeri un mandat al omului supus. Supus cui, de fapt? Egoismului din spatele mastii altruistului.

IUBIRE DE SINE SI NARCISISM

Sigmund Freud, parintele psihanalizei,  punea pe aceasi pozitie iubirea de sine cu narcisismul,  cu intoarcerea propriului libido catre tine insuti.

Freud se gandeste la situatia originara dintre mama si copil: doua obiecte, fiecare dintre ele primind o parte a investitiei libidinale a copilului.

Narcisicul iubeste ceea ce este el insusi, ceea ce a fost el insusi, ceea ce ar vrea sa fie sau persoana care a fost o parte din sine insusi.

Narcisimul are legatura cu dezvoltarea umana  timpurie, iar Freud, parintele psihanalizei, spunea ca daca revii la stadiile timpurii de dezvoltare esti incapabil de iubire.

Din perspectiva sa si a epocii sale, iubirea si iubirea de sine se exclud reciproc: cu cat mai mult este din una, cu atat mai putin va fi din cealalta.

Freud nu a putut sa inteleaga iubirea dincolo de aspectul instinctelor.

Instrainarea de sine si de ceilalti traita de narcisic este insotită nu doar de “iubirea imaginii de sine”, ci si de  stari de anxietate, pe care narcisicul si le estompeaza prin supraevaluarea si cautarea succeselor si gratificarilor in tot ceea ce  face.

De asemenea, orice mic esec are un puternic ecou in sine, destramand fantasma imaginii de sine in care traieste un narcisic.

Psihanalista Karen Horney afirma ca „narcisicul se alege pe sine ca obiect al iubirii sale nu pentru ca nu ii iubeste sau pentru ca ii uraste pe ceilalti, ci pentru ca se cauta pe sine in ceilalti.”

IUBIREA DE SINE – CE PRESUPUNE?

Intrucat se considera a fi o virtute faptul de a-i iubi pe cei din jur, si  a te iubi pe tine insati/insuti, ar trebui sa fie o virtute, intrucat si tu esti o fiinta umana.  Cu atat mai mult cu cat si noi insine suntem obiectul propriilor sentimente si atitudini.

Atitudinea fata de noi insine si fata de cei din jur nu trebuie sa se opuna una alteia, ba chiar o atitudine plina de iubire fata de ei insisi se va simti la cei capabili de iubire pentru cei din jur.

Pretuire de sine, grija, respect, responsabilitate si cunoastere – toate aceste aspecte sunt interdependente, se regasesc la persoana matura emotional care a renuntat la visele narcisiste de omnipotenta si a carei smerenie are ca baza propria  forta interioara.

Pretuirea de sine – cu cat de pretuiesti pe tine mai mult, cu atat mai mult descoperi ca ai ceva de dat si celorlalti.

Cand te uiti la tine, intreaba-te „Ce ar iubi altcineva la mine?” – singurul raspuns ar trebui sa fie „Pe mine insami/insumi.”

Cei care dau un astfel de raspuns sunt cei care pun pret pe ceea ce sunt, nu pe ceea ce fac.

Faptele noastre bune sunt  limitate, se termina undeva si, evaluandu-ne doar in acest mod, limitam scopul iubirii la „a face”.

De obicei, oamenii care se apreciaza pe ei si pe cei din jur mai mult prin ceea ce fac, sunt cei care sunt marcati emotional.

Educatia occidentala induce iluzia conform careia, cu cat ceva este mai palpabil,  mai tangibil, cu atat ne va satisface mai mult si vom avea mai multa incredere.

Insa iubirea este abstracta – cu toate acestea, cercetarile stiintifice confirma ca este la fel de puternica si poate mai eficienta decat medicina – atat cand exista, dar si atunci cand lipseste.

Cu cat avem mai multa grija si  mai mult respect fata de propria persoana si  cu cat manifestam mai multa responsabilitate si mai multa cunoastere fata de noi insine, cu atat mai mult vom putea sa manifestam aceste aspecte si fata de cei din jurul nostru, mai ales intr-o relatie de iubire.

Grija este un aspect al iubirii fata de cel iubit  si se poate exemplifica prin iubirea mamei pentru copilul sau si ne impresioneaza de fiecare data aceste dovezi care par a se desfasura – cu unele exceptii – intr-un firesc al lor. Sau iubirea pentru flori sau necuvantatoare. Nu putem afirma ca le iubim, daca nu le ingrijim. Cand lipseste „grija activa”, lipseste iubirea.

Grija implica responsabilitate – dar nu ca datorie, nu ca ceva impus de exterior, pentru ca responsabilitatea, in adevaratul sens, este un act voluntar, este un raspuns la nevoile unei fiinte umane. In exemplul mamei care isi iubeste copilul, aceasta responsabilitate se refera in primul rand la grija pentru nevoile fizice ale copilului, iar intr-o relatie matura, se referain primul rand la nevoile emotionale ale celui de langa noi.

Pentru ca responsabilitatea sa nu degenereze in dominatie si posesivitate, trebuie sa existe un al treilea aspect: respectul.

Radacina acestui cuvant este „respicere” si semnifica „a privi la”, adica acea capacitate de a vedea persoana asa cum este ea si de a fi constient de individualitatea sa.

Respectul nu are nicio legatura cu frica sau cu veneratia, insa presupune preocuparea ca aceasta persoana sa se dezvolte si sa creasca pentru propriul sau bine, pe propria sa cale.

In relatia de iubire, te simti una cu aceasta persoana iubita asa cum este ea, nu asa cum ai vrea tu sa fie.

Respectul este posibil doar daca eu mi-am castigat independenta fara sa manifest nevoia de a domina sau exploata. Fundatia acestui tip de respect este libertatea.

Francezii obisnuiesc sa spuna”L’amour est l’enfant de la liberte” –  „iubirea este copilul libertatii”.

„Fara libertate, este ca si cum ai incerca sa zbori pe cer cu o singura aripa. Unii oameni dispun de aripa iubirii, iar altii de cea a libertatii. Nici unul nu reuseste insa sa zboare. Ca sa zbori, ai nevoie de ambele aripi.”

– Osho –

Dar cum poti respecta o persoana fara sa o cunosti?

Grija si responsabilitatea sunt conduse de taina cunoasterii, care la randul ei are in spate un alt aspect important: preocuparea.

Cunoasterea, ca aspect fundamental al iubirii, este o cunoastere care patrunde in profunzimea lucrurilor.

Este posibila numai daca poti depasi nivelul preocuparii pentru propria persoana si il poti astfel vedea pe cel de langa tine, poti sa incerci sa ii „dezlegi” taina.

Este greu sa ajungi la acest nivel, in masura in care pe tine insati afirmi ca te cunosti si  realitatea arata altceva.

Cunoasterea atenta, nu prin control, sadism sau manipulare, nu prin dominare, forta sau distrugere – ci cunoasterea prin iubire.

Taina cunoasterii prin iubire este insasi trairea in relationare, comuniune si in unime, dincolo de relatie,  comunicare si unire.

<<Continua sa-l cercetezi si sa-l cauti pe celalalt, descoperind noi mijloace de a fi unul cu celalalt. Fiecare om este un mister intr-atat de infinit, de incomensurabil, incat nu este posibil sa poti spune vreodata: “Am cunoscut-o” sau “L-am cunoscut”. Cel mult, poti spune: “Mi-am dat toata silinta, insa misterul ramane mister.”>>

– Osho –

Doar in relationare,  comuniune si unime, iubirea ne da raspunsurile pe care le cautam, ne descoperim si  descoperim omul de langa noi.

Pana nu vom rezolva lucrurile in interiorul nostru, nu vom putea dezlega aceasta taina a noastra si a celor de langa noi.

„Cunoaste-te pe tine insuti si vei cunoaste universul” este indemnul oracolului din Delphi – cand nu te cunosti pe tine insuti si esti intr-o stare de confuzie, cand nu stii cine esti, cum ai putea sa crezi ca il cunosti pe cel de langa tine?

„Iubirea nu se naste in voi decat daca deveniti un cerc perfect: un intreg multumindu-se cu sine. Atunci iubiţi tot ceea ce vine spre voi.”

– Osho –

Te poti cunoaste prin meditatie, astfel incat iubirea sa nu devina  un motiv de suferinta.

Dupa o existenta meditativa care iti va da ocazia sa te cunosti si sa inveti cu adevarat sa traiesti singur, sa te bucuri de existenta fara niciun motiv exterior, vei putea sa intelegi sensul vietii  alaturi de altcineva.

Iubirea iti arata cine esti si unde te afli, te ajuta sa devii constient de haosul si de confuzia din viata ta.

Iubirea iti arata unde sunt problemele ce trebuie rezolvate, pentru ca pana acum le-ai neglijat.

„Fara iubire, omul nu isi constientizeaza problemele. Asta nu inseamna ca si le-a rezolvat. Daca nu ai la dispozitie o oglinda, nu inseamna ca nu mai ai o fata.”

– Osho –

Pe masura ce privesti atent in oglinda, incepi  sa cresti, incepi sa iti desenezi „cercul interior” si sa intelegi ca nu iubirea creeaza problemele, ci ego-ul.

Cuvantul „iubire” nu spune, din pacate, prea multe, insa ne indica directia corecta.

Cred ca aceasta directie corecta are legatura in primul rand cu sufletul, mai putin cu sexul si cu corpul.

Cand o relatie te ajuta sa iti vezi chipul real, atunci este o relatie spirituala, careia iubirea ii imprima puritatea, frumusetea si sfintenia ei.

Sensul unei relatii este, de asemenea, sa iti ajuti partenerul sa se cunoasca, sa isi dea jos „mastile”, sa fie real, sa ai o relatie de impartasire, in care libertatea si independenta sunt reciproc respectate.

Cand „iubirea” te determina sa pui cat mai multe masti, este doar (inca) o legatura in afara evolutiei tale spirituale.

Cand mastile,  ipocrizia si conditionarile fiecaruia incep sa fie recunoscute, integrate, acceptate si sa se dizolve intr-o relatie de iubire, cand vindecarea copilului interior incepe sa se  faca simtita,  atunci esti pe drumul cel bun, aceasta este relatia unui cuplu care evolueaza spiritual.

„Oamenii cu adevarat constienti sunt oameni iubitori. Ei au renuntat la imaginile de sine si au riscat o privire dincolo de masca. Astfel si-au descoperit tot mai mult adevaratul Sine, pe care au inceput sa-l iubeasca. Iar aceasta iubire radiaza si spre altii.”

– Peter Michael Dieckmann –

Iubeste-te pe tine insuti – doar astfel vei  iubi cu adevarat! Iar daca vrei sa te programezi la consultatii, imi poti scrie pe adresa lucia_mona_georgescu@yahoo.com sau ma poti contacta telefonic, la nr. 0722.501050.

Mona Georgescu, psiholog clinician