Arta de a fi psiholog nu se invata, ci se traieste si se experimenteaza

Iata mai jos cateva ganduri ale lui Emil Cioran despre una dintre cele mai frumoase profesii: aceea de psiholog. Nu este usor sa lucrezi cu oamenii, pana nu ai fost tu insuti/insati ”investigat”, analizat, studiat, pana nu iti depasesti teama de a arata asa cum esti – pentru a reusi sa intelegi ”oglinzile” din jurul tau: oamenii care vor trece pragul cabinetului si care te vor lasa sa te uiti in sufletul lor.

„Arta de a fi psiholog nu se invata, ci se traieste si se experimenteaza, deoarece nu exista un complex de canoane care sa-ti dea cheia misterelor psihice, a structurilor diferentiale ale vietii sufletesti.

Nu esti un psiholog bun daca tu insuti nu esti un subiect de studiat, daca materialul psihic nu ofera zilnic o complexitate si un inedit, care sa excite curiozitatea ta continua. Nu te poti initia in misterul altuia daca tu insuti n-ai un mister in care sa te initiezi.

Pentru a fi psiholog trebuie sa fii atat de nefericit incat sa pricepi fericirea si atat de rafinat incat sa poti deveni oricand barbar; iar disperarea in care traiesti sa aiba totdeauna atata ardoare, incat sa nu stii daca traiesti in pustiu sau in flacari.

Proteic, polimorf, pe cat de centripet, pe atat de centrifugal, formele vietii sa se combine in tine atat de multiple si atat de complex, incat extazul pe care-l vei atinge sa fie estetic, sexual, religios si pervers.

A fi psiholog inseamna a te invarti in fiecare moment in jurul axei tale. Aceasta este intaia conditie; a doua, este a avea atata mobilitate, incat celelalte fiinte sa-ti fie atatea centre de gravitate cate poate avea o fiinta proteica.

Simtul psihologic este expresia unei vieti care se contempla pe sine in fiecare moment si care in celelalte vieti vede numai oglinzi. Ca psiholog, consideri pe toti ceilalti oameni parti din tine, franturi ale fiintei tale. Si in dispretul pe care orice psiholog il are pentru oameni este o secreta si o infinita autoironie.

Nimeni nu face psihologie din iubire, ci dintr-o pornire sadica de a nulifica pe altul prin cunoasterea fondului sau intim, de a dezbraca de misterul care, asemenea unei aureole, nimbeaza pe celelalte fiinte.

Cum acest proces epuizeaza repede pe oameni, ei avand continuturi limitate, este explicabil de ce psihologul este acela care se plictiseste mai repede de oameni, pentru ca el este prea putin naiv pentru a avea prieteni si prea putin inconstient pentru a avea iubite. Niciun psiholog nu incepe prin a fi sceptic. Orice psiholog sfarseste insa prin a fi sceptic.

Este, in acest sfarsit, pedeapsa naturii pentru acest violator de mistere, pentru acest suprem indiscret, care a pus prea putina iluzie in cunoastere, pentru ca, sa nu fi ajuns prin cunoastere la deziluzie. Putina cunoastere incanta; multa cunoastere dezgusta.

Cu cat cunosti mai mult, cu atat vrei sa cunosti mai putin. Cine nu sufera din cauza cunoasterii, acela n-a cunoscut nimic.”

Emil Cioran

Te invit sa vizionezi filmul  ”O metoda periculoasa”, un film care are la baza cartea lui Aldo Carotenuto ”Un triunghi psihanalitic”.

25 Noiembrie: ziua internationala pentru eliminarea violentei impotriva femeilor

25 Noiembrie este marcata, in toata lumea, ca fiind ziua internationala pentru eliminarea violentei impotriva femeilor.

In legatura cu acest tip de violenta, in urma cu cateva zile, o postare pe pagina mea de Facebook a generat foarte multe comentarii din partea unor femei care stiu ce inseamna abuzul si violenta domestica – o parte dintre femei au marturisit mai mult sau mai putin direct ca au avut sau au parte de asa ceva si rau mentionat faptul ca nu au luat masuri, cu atat mai mult cu cat aveau copii pe care i-au crescut intr-o atmosfera traumatizanta; o alta parte dintre femeile care au comentat au reactionat foarte agresiv, negand aceste abuzuri.

Este vorba despre aceasta postare: 

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=669121986453664&set=a.121260001239868.11963.100000676053586&type=1&theater

Este uimitor cum atatea femei inchid ochii si suporta in continuare abuzul si violenta domestica. Iar daca nu ti se intampla tie, nu inseamna ca nu se intampla.

Ma intreb daca femeile doresc si ele ca astfel de violente sa inceteze … sau nu. Pentru ca intotdeauna exista si reversul medaliei, intotdeauna o femeie va avea rolul sau bine definit in felul in care decurge viata de cuplu sau de familie.

„Femeile nu trec niciodata mai departe de pretext”, ele „fac inventarul lumii fara a incerca sa-i descopere sensul” sublinia Simone de Beauvoir in finalul volumului Al doilea sex (Le Deuxième sexe, 1949), considerat o biblie a feminismului.

In societatile occidentale, femeile duc o viata aparent libera, par egale cu barbatii: nu mai sint inchise in harem, pot circula nestinjenite, conduc masina, lucreaza in birouri, putand detine chiar functii de conducere, sint alegatoare si eligibile, iar in principiu pot imbratisa orice cariera: pot fi scriitoare, pictorite, magistrati, medici, veterinari, arhitecti, ingineri. Egalitatea intelectuala dintre baieti si fete este un fapt recunoscut, din moment ce studiaza aceleasi materii, dau aceleasi examene.

Aceasta aparenta egalitate ascunde, insa, o inegalitate, Mathilde Niel afirmand ca ”Sexul masculin ramine, incontestabil, sexul dominant: pretutindeni barbatii tin in mina cirma; ei formeaza marea majoritate in parlamente; ei decid in problemele esentiale ale umanitatii; ei hotarasc cheltuielile pentru inarmare, razboiul sau pacea, cuvintul lor este determinant in educatia tineretului, in cultura maselor, in progresul social. Barbatii ocupa cele mai multe posturi de conducere, ei dirijeaza viata economica a natiunilor: belsugul, saracia sau foamea – totul in lume depinde de politica natiunilor conduse de barbati.”

Inegalitatea din sfera moravurilor reflecta inegalitatea din planul constiintei. Cu toate ca egalitatea intelectuala dintre baieti si fete a fost dovedita, majoritatea barbatilor continua sa se considere sex superior, in timp ce multe femei, purtind inca amprenta secolelor de servitute, se complac intr-un rol pasiv si subaltern.

‘’Eliberarea’’ femeii, egalitatea reala a celor doua sexe ramin inca niste vorbe frumoase, iar ‘’revolutia’’ care trebuie sa elibereze sexul ‘’slab’’ nu este inca desavirsita, nici in spirit, nici in fapta.

Ar trebui oare ca femeile sa puna mina pe arme si sa declare razboi barbatilor pentru a le smulge prin forta sau prin viclenie pozitia dominanta?

Ar trebui oare ca femeile sa se forteze sa semene cu barbatii asa cum sint ei astazi, adica sa devina, la rindul lor, niste fiinte insetate de cistig, interesate doar de profit si de glorie, gata sa se arunce in lumea competitiva a afacerilor, gata sa jertfeasca trasaturile umane unui rece univers tehnicizat?

Cu alte cuvinte, ar trebui oare ca femeile sa dea apa la moara combativitatii si agresivitatii masculine?

Nu, nu acestea sunt solutiile, desi o anumita parte a femeilor apeleaza si la astfel de solutii. Femeile nu au nimic de cistigat daca se vor cufunda si ele in procesul de alienare a barbatului, iar specia umana ar risca sa piarda astfel ultimele ramasite ale echilibrului sau.  Daca te confrunti cu o astsfel de situatie, pentru a intelege ceea ce ti se intampla si pentru a putea deveni responsabila pentru propria ta viata, te astept la primul grup oficial de suport ”FEMEI CARE IUBESC PREA MULT” Informatii si detalii despre acest grup organizat in parteneriat cu Editura Amaltea, sunt AICI

Prejudecatile asupra femeilor sint un efect al ‘’razboiului dintre sexe’’

‘’Handicapurile femeii’’ in accederea la functii de conducere si, in general, ‘’incapacitatea’’ de afirmare a femeii, tin de urmatoarele aspecte:

• ingrijirea copiilor si intretinerea caminului
• o meserie extenuanta
• dificultatea de a i se incredinta un post important
• dificultatea de a conduce barbati
• situatia sotului

Pentru anularea acestor ‘’handicapuri’’ nu este suficienta numai emanciparea femeii si modificarea constiintei sale vasale, ci si emanciparea barbatului si modificarea constiintei sale suzerane. E nevoie nu numai de modificari cantitative in favoarea unei fractiuni, ci si de modificari calitative in favoarea intregului.

Aceasta regindire presupune, de fapt, o revolutie spirituala, o schimbare radicala a raportului dintre sexe; este o lupta sui generis, deoarece pentru prima oara intr-o ‘’lupta’’, cei doi combatanti nu sint concurenti (sau cel putin asa ar trebui sa fie), ci pereche, iar pentru realizarea unui asemenea salt al calitatii vietii, feminismul reprezinta o conditie necesara, dar nu si suficienta.

Mathilde Niel nu doreste sa rupa conditia femeii de conditia umana, insa, militind ‘’pentru extinderea rolului femeii in societate’’, autoarea analizeaza resorturile (economice, sociale, morale, politice) care fac posibila nu numai cresterea rolului femeii, ci si o reasezare a raporturilor intre sexe pe o baza morala inedita. Determinarile care au dus la formarea unor adevaruri apriorice despre feminitate (si, bineinteles, despre masculinitate), si ceea ce parea ca apartine bunului simt comun, apare ca efect al unei lungi succesiuni de date istorice.

Pasivul ‘’sexului slab’’ trebuie dezvaluit cu obiectivitate si curaj. Sigur ca au existat si femei cu destine de mare anvergura: femei-luptatori pentru progres, femei-scriitori, femei-pictori, femei-conducatori de popoare, insa aceste destine de anvergura au fost, pina in vremea noastra, destine de exceptie , iar istoria arata ca marii cuceritori ai lumii, marii ginditori ai lumii au fost barbati, nu femei.

Exceptiile pot fi Elisabeta, regina Angliei, Ecaterina cea Mare, insa aceste femei n-au condus niciodata destinele unor popoare in calitate de femei, ele au fost suverane, adica fara sex. Dupa cum afirma Mathilde Niel, acestea au fost ‘’exceptii, au fost accidente monumentale, dar accidente’’.

Femeile au fost matricea istoriei, dar n-au fost istorie.

Femeile au dat nastere la luptatori, dar n-au pornit la lupta.

Femeile au inspirat poetii, dar n-au scris ‘’Divina Comedie’’.

Acestea sunt adevaruri dezavantajoase, dar care nu trebuie escamontate in momentul in care ‘’eliberarea femeii’’ devine o necesitate.

Spre deosebire de majoritatea studiilor care imagineaza trezirea femeii sub forma unui razboi intre sexe, la Mathilde Niel procesul eliberarii este infinit mai complex: dusmanul nu este individualizat si nu sta intotdeauna ‘’de cealalta parte a baricadei’’, dusmanul nu este o persoana, ci un anumit mod de a intelege lumea.

Acestui mod ii sint tributari nu numai barbatii ‘’oprimatori’’, ci si femeile ‘’oprimate’’. Pentru ca exista femei care vor sa fie independente, dar nimic nu le inspaiminta mai mult decit faptul de a nu apartine nimanui; o femeie de o anumita virsta, necasatorita, se simte demna de compatimire, dar un barbat necasatorit se simte demn de invidie.

Forta prejudecatilor in aspectele sus-mentionate, in conditia femeii, nu trebuie subapreciata, pentru ca aceste prejudecati au inca o mare virulenta,  nu numai in viata celor care nu au beneficiat de o dezvoltare peste nivelul mediu. La nivelul realitatilor concrete, exista inca destula opacitate, cu toate ca, in ultimii ani, femeia devine un ‘’element’’ din ce in ce mai eficient.

Alegerea meseriei, hotarirea promovarii, nu au intotdeauna in vedere valoarea personala a individului. Cu toate ca traim intr-o epoca in care exista femei savanti, femei academicieni, femei care ajung pe Luna sau traverseaza Atlanticul, sintem fortati sa acceptam ca exista o traditie a ocupatiilor feminine si masculine, traditie care ne forteaza, ne determina sa ni se para nefiresc tot ceea ce nu este in spiritul sau. Aceasta traditie cere ca orgoliul masculin sa se simta lezat ori de cite ori ar trebui sa accepte o ocupatie care este specific feminina; de exemplu, un barbat ar recunoaste stingherit ca este dactilograf.

De ce sa nu indrazneasca femeia sa aspire la ocupatii masculine, la profesiuni masculine, la functii ‘’masculine’’? ‘’Revolutie’’, ‘’spirit nou’’, ‘’renastere spirituala’’ nu inseamna tocmai indrazneala de a-ti apropia ceea ce prin traditie era interzis?

Mai exista prejudecata ca femeia trebuie sa tina seama de adevarul ei fizic. Care adevar? Exista vreun ‘’adevar fizic’’ care face incapabila femeia sa inteleaga tabla inmultirii sau calculul integral? Cu foarte mici exceptii, diferentele biologice n-au putut si nu vor putea niciodata sa justifice discriminarea sexuala, nici discriminarea rasiala si, in general, nici un fel de discriminare.

Valorile proprii feminitatii: Dragostea, Maternitatea, Caminul, Datoria, Eul, Moda

Stereotipurile opuse – al Virilitatii si al Feminitatii – duc la ruptura, la razboiul sexelor. Daca, in loc sa cultive opozitiile mitice, mediul social ar fi favorizat dezvoltarea calitatilor specific omenesti, calitati comune celor doua sexe (ratiunea, creativitatea, sociabilitatea), barbatul si femeia ar fi putut sa stabileasca o colaborare rodnica, de pe urma careia intreaga specie nu ar fi avut decit de profitat.

Din pacate insa, barbatul si femeia au trait inchisi fiecare in ‘’inchisoarea modelelor’’ culturale respective si, in acest fel, n-au putut sa isi dezvolte nici personalitatea autentica, nici calitatile comune.

Orice om care n-a putut sa-si dezvolte personalitatea in sensul unei autonomii creative, in sensul dialogului (si acesta este cazul marii majoritati a oamenilor, strins conditionati de valorile absolute transmise de familie si de mediu), tinde sa adopte o personalitate conforma normelor societatii sale. Astfel, cei mai multi barbati, identificindu-se cu valorile masculine, cauta sa para ‘’virili’’, chiar daca nu poseda insusirile atribuite in mod curent virilitatii. La fel, cele mai multe femei, identificindu-se cu valorile feminine, cauta sa creeze o aparenta in conformitate cu aceste valori, chiar daca asemenea valori le pun in inferioritate si le duc la alienare, chiar daca in mod natural ele sint lipsite de insusirile atribuite Feminitatii.

Astfel, fiecare isi face din sine o imagine-model, conforma stereotipului social. Cu cit individul se simte mai asemanator cu acest stereotip, sentimentul sau de securitate creste, iar personalitatea lui i se pare mai puternica, pentru ca a cistigat dintr-o data si aprobarea colectivitatii si pe cea a propriei sale constiinte (constiinta care nu este altceva decit vocea colectiva interiorizata).

Desigur, barbatul si femeia adopta valori diferite, dar si la unul si la celalalt, procesul de gindire e acelasi: fiecare isi proiecteaza o idee absoluta apriorica despre Virilitate sau despre Feminitate, idee preluata de la mediu, si fiecare cauta sa i se conformeze, prin imbracaminte, prin comportament si, interior, prin sistemul moral de referinte.

Refulindu-si adesea personalitatea reala, ei adopta o personalitate de imprumut – o pseudoidentitate, pe care incep s-o considere adevarata lor personalitate. In consecinta, ei ii vad si pe ceilalti nu asa cum sint in realitate, ci prin acea imagine fabricata de  mediu. Cum s-ar putea intelege barbatul si femeia, cum ar putea intra in dialog, cind si el si ea sint incapabili sa-i vada pe ceilalti asa cum sint in realitate?

Intr-o ancheta sociologica, studenti francezi si germani au fost intrebati care sint, dupa parerea lor, defectele femeilor; studentii le gaseau opt defecte si nici o calitate (aceste defecte corespundeau indeaproape ideilor stereotipe despre Feminitate: dependenta, echilibrul instabil, lipsa oricarei calitati intelectuale etc.). Aceiasi studenti atribuiau insa barbatilor un singur defect si unsprezece calitati (printre care: stapinirea de sine, stabilitatea sentimentala, dinamismul, aptitudinile intelectuale, deci calitati care corespund stereotipului Virilitatii).

La rindul lor, studentele intrebate se vedeau asa cum le-ar fi placut barbatilor sa fie, si, in consecinta, nu au ezitat sa-si gaseasca singure mai multe defecte decit calitati.

Asemenea raspunsuri, care contrazic adevarul, dovedesc faptul ca si femeile si barbatii sint in mod inconstient fixati la aceste stereotipuri. In continuare, voi incerca sa gasesc cauzele acestei stranii raportari .

Cind un barbat se identifica cu ideea de Virilitate, el iese in cistig, pentru ca Eul sau se identifica cu forta fizica, cu inteligenta, cu cunoasterea, cu ratiunea, cu Binele; raporturile sociale si structurile sociale contribuie la consolidarea acestor imagini stereotipe.

Mai intii, organizarea actuala a familiei continua sa puna in valoare pe ‘’capul’’ familiei; barbatul se simte stapinul celulei familiale, el este cel care tine femeia sub dominatia lui sexuala, juridica si economica.

Avantaje asemanatoare apar in valorifcarea ideii de Virilitate in afara caminului: barbatii simt ca formeaza impreuna cu semenii lor o ‘’comunitate tacita inchisa’’, superioara comunitatii feminine. Aceasta comunitate tine la prerogativele ei,  indivizii care o constituie se simt uniti pentru ca se opun comunitatii feminine nu numai prin diferentele fizice, ci si prin imbracaminte, prin modul lor de activitate: barbatii sint preocupati de profesia lor, in timp ce femeile ramin acasa sau nu prea dau atentie profesiei; barbatii simt nevoia sa cistige mai mult si sa urce in ierarhia sociala; ei sint preocupati de viata politica, aproape toti sint scutiti de anumite griji rezervate femeilor (ingrijrea copiilor, cumparaturile, treburile casnice); numerosi barbati au anumite deprinderi comune (se odihnesc cind se intorc de la lucru, mesteresc cite ceva, citesc ziarul), anumite pasiuni (le place sa fie donjuani, le place viteza, jocul de carti, tutunul, alcoolul – e adevarat ca si unele femei au asemenea preocupari, insa numarul lor este mult  mai mic); cea mai mare parte a barbatilor au subiecte de discutie favorite (a caror banalitate nu e cu nimic mai prejos de trancanelile si birfele feminine): ‘’intre barbati’’ se discuta despre profesie, afaceri, masini, femei, vinatoare etc.

Modul de viata masculin concorda cu civilizatia moderna, bazata pe spirit competitiv si pe dorinta de putere si de prestigiu; cea mai mare parte a barbatilor urmareste aceleasi scopuri de viata alienate. Barbatii care reusesc in epoca noastra sint barbati ‘’virili’’, adica ambitiosi, agresivi, fara scrupule, cei care alearga dupa bani, onoruri, glorie; dimpotriva, cei modesti, generosi, sensibili, dezinteresati ajung arareori in posturi de conducere, ei sint exclusi din comunitatea ‘’virila’’ si trec drept ‘’efeminati’’.

Barbatii se simt mai ales uniti in masura in care se opun comunitatii feminine.

Barbatul si femeia isi reprezinta Feminitatea in doua feluri:

• prin idealizare: femeia este identificata cu frumusetea, gratia, maternitatea, caminul si venerata, dar aceasta veneratie nu exclude dominatia; barbatul se simte extrem de mindru ca poseda o femeie frumoasa, eleganta si care este, in acelasi timp, mama iubitoare si nevasta ideala; el se simte proprietarul acestor calitati, care nu fac decit sa-i intareasca prestigiul si sa stirneasca invidia celorlalti barati.

• Feminitatea poate fi proiectata si intr-o lumina depreciativa – ca Anti-Absolut, ca opusul Virilitatii, considerata ca reprezentind Binele in sine; Feminitatea este atunci identificata cu slabiciunea, cu pasivitatea, cu prostia, cu ignoranta, cu Raul.

De altfel, acelasi barbat poate sa identifice aceeasi femeie cu ambele feluri de a intelege Feminitatea; asa se intimpla de cele mai multe ori; se poate spune ca, pentru un barbat identificat cu ideea de Virilitate, femeia care-i maguleste orgoliul in cel mai inalt grad este femeia care este frumoasa, eleganta, mama buna, nevasta fidela si, totodata, pasiva, ignoranta,capricioasa. El are astfel bucuria, pe de o parte, de a poseda un obiect frumos, docil, pentru care este invidiat de ceilalti barbati; pe de alta parte, de a domina acest obiect, pentru ca femeia este, dupa el,  lipsita de calitatile pe care crede ca le are el in calitate de barbat si care-i aduc prestigiul social.

Este de inteles, astfel, oroarea unui Balzac in fata femeii inteligente, cultivate, independente. Ea ii apare ca un ‘’monstru’’ de temut, pentru ca ataca ‘’fortareata’’ Eului masculin, identificat cu ideea stereotipa de Virilitate, idee fara de care barbatii ar ramine fara identitate, fara de care ei n-ar mai insemna nimic. E usor de inteles de asemenea pentru ce atitia barbati isi tineau si inca isi tin femeile acasa. Daca o femeie munceste, se preocupa de meseria ei si cistiga la fel sau chiar mai mult decit barbatul ei, el, barbatul e  obligat s-o considere egalul sau; el trebuie sa renunte sa se mai identifice cu ideea de Virilitate, cu ideea de Superioritate, si pentru multi barbati aceasta duce la o mutatie interioara dureroasa, pe care nu o pot accepta fara sa nu se  impotriveasca sau sa nu se revolte.

Osho spune ca ”lumea sufera extraordinar de mult din cauza conflictelor iscate de energia masculina si de dominatia ei. Acum, nouazecisinoua la suta este masculina, iar femeia exista numai intr-un mod marginal. Ea nu traieste in curentul principal al existentei, rezultand astfel conflictele, luptele, razboaiele. Aceasta energie a adus omenirea in pragul sinuciderii. Moartea omenirii poate surveni in orice zi, daca nu va veni energia feminina sa o echilibreze. Aceasta este singura ei speranta.”

Trebuie observat faptul ca stereotipurile feminine si stereotipurile virile din civilizatia occidentala n-au o valoare universala; ele sint fapte artificiale de cultura, fapte care in alte societati pot fi inversate.

Margaret Mead arata ca la populatia tachambuli din Marile Sudului, femeia este elementul constient, dominator, organizator si conducator. Ea supravegheaza productia, consumul si comertul, ea are initiativa si in domeniul erotic. Barbatii, dimpotriva, sint docili, timizi, sensibili si se ocupa mai ales de decoruri.

Cit despre ceea ce este numit Eternul Feminin, acesta este produsul unui ansamblu de stereotipuri variate si contradictorii, impuse femeii de catre barbat de-a lungul istoriei si acceptate de catre femeie, desi au diminuat-o ca fiinta umana.

Stereotipurile feminine i-au accentuat dependenta fata de barbat si au determinat-o sa vrea sa fie asa cum nu este ea in realitate, ci asa cum i-ar placea barbatului sa fie.

Nimeni nu a reusit mai bine ca J-J Rousseau sa exprime cu atita naivitate aceasta dependenta, aceasta dorinta a barbatului de a o tine sub controlul, sub dominatia lui:

‘’Intreaga educatie a femeii trebuie sa aiba in vedere barbatul. Femeia trebuie sa placa, sa-i fie de folos, sa se faca iubita si stimata de el, sa-l creasca, cind e mic, sa-l ingrijeasca, cind se face mare, sa-l consoleze, sa-i faca viata placuta si usoara: acestea au fost indatoririle femeii din toate timpurile. In spiritul acesta trebuie sa fie educata inca din copilarie’’

Femeia accepta cu atita usurinta sa intruchipeze imagini care-i stirbesc valoarea de om pentru ca aceasta acceptare prezinta pentru ea anumite avantaje, care vor fi analizate in continuare:

• daca barbatul este ‘’capul’’ familiei, in schimb, femeia este ‘’stapina’’ casei si trebuie respectata ca mama si sotie; in aceasta calitate de mama iubitoare, de nevasta fidela si de gospodina perfecta, ea se bucura de stima tuturor: de stima sotului, apoi de stima celorlalti barbati si femei;

• femeia care se identifica cu ideea de Feminitate se face complicea celorlalte femei, cu care formeaza o comunitate tacita inchisa, opusa comunitatii masculine prin imbracaminte ca si prin modul de activitate; spre deosebire de barbati, femeile se ocupa de casa, de cumparaturi, de bucatarie, de copii; cele mai multe neglijeaza, in general, viata economica si politica; citesc doar reviste pentru femei, se preocupa de moda, au aceleasi subiecte de discutie (‘’intre noi femeile’’ discutam despre rochii, despre casa, despre copii).

• Devalorizarea ideii de Feminitate este sprijinita de moravuri si de organizarea sociala, care exclud in mod practic femeia din viata profesionala si politica sau, in cazul cel mai bun, se opun promovarii femeilor; cea mai mare parte a femeilor n-au alta solutie decit sa se indrepte spre universul inchis al caminului. In afara citorva satisfactii de ordin afectiv, acest univers nu le ofera altceva decit griji materiale, o viata monotona si plictisitoare. In schimb, le fereste de nesiguranta zilei de miine si de preocuparile generatoare de neliniste pe care le rezerva barbatului lumea exterioara, lipsita de certitudini.

• Astfel, femeia care se sacrifica pe altarul valorilor ‘’feminine’’ dobindeste o siguranta morala; ea are impresia ca-si indeplineste ‘’datoria’’, asa cum ii este propovaduita de autoritatile civile si religioase si, zilnic, de ziare, reviste, radio, etc.

• In sfirsit, identificarea cu ideea de ‘’feminitate’’ prezinta si avantaje de ordin pasional: viata pasionala a femeii este mai putin variata decit cea a barbatului, pentru ca de obicei preocuparile femeilor se limiteaza la problemele casniciei si ale caminului, in timp ce viata pasionala a barbatului cuprinde, in afara casniciei, si viata sa profesionala, preocuparile sale politice, activitatea sa din timpul liber.

Prin viata pasionala ma refer la o viata dedicata cautarii unui absolut material, sentimental sau moral, o viata in care energia interioara, in loc sa se descarce intr-o sinteza creativa si evolutiva intre personalitatea autonoma si lume, se descarca intr-o succesiune de comportamente alternante si contradictorii, o viata in care te simti cind identificat cu Absolutul, cind respins de Absolut, dominind si dominat, adorind si dispretuind, etc.   

Cind tine frinele casei, ale educatiei copiilor, cind dirijeaza bugetul familial si cind intruchipeaza Fidelitatea, Dragostea materna, Datoria – femeia, identificata cu ideea stereotipa de ‘’Feminitate’’, il domina afectiv pe barbat, dar si moral. Aceeasi femeie se simte dominata de barbat si dependenta de el cind barbatul duce in afara caminului o viata independenta, cind are preocupari intelectuale si o experienta sociala la care ea nu poate ajunge, cind numai el este cel care cistiga banii si tine femeia intr-o totala dependenta materiala fata de el.

Reiese din cele de mai sus ca in anumite momente femeia  adora in barbat imaginea traditionala a Virilitatii si se supune ei, in timp ce in alte momente ea isi priveste ‘’ eroul’’ cu o condescendenta usor dispretuitoare, caci ‘’eroul’’ nu se poate lipsi de ea nici pe plan sexual, nici sentimental, nici material: el are nevoie de ea ca sa-i ingrijeasca casa, sa-l spele, sa-l hraneasca, sa-l ingrijeasca, sa-l aline.

La rindul sau, barbatul identificat cu Virilitatea se simte cind superior, cind inferior femeii, situatie in care in cuplu se produce o simbioza nevrotica: atasamentul unuia fata de celalat nu este expresia unei vointe autonome, ci a nevoii de a se domina si de a se proteja reciproc; in aceste conditii, dragostea adevarata si colaborarea autentica sint imposibile, pentru ca dragostea si colaborarea cer egalitate si respect fata de independenta partenerului.

In realitate insa nu se prea intimpla ca un barbat sa fie intru totul identificat cu ideea de Virilitate, sau ca o femeie sa fie intru totul identificata cu ideea de Feminitate. Orice fiinta umana normala este inzestrata in acelasi timp cu o constiinta opozitionala (pe care i-o dezvolta educatia si mediul social), constiinta care o face sa accepte stereotipurile sociale opuse ca pe niste adevaruri absolute, si cu o constiinta sanatoasa (numita de Erich Fromm ‘’constiinta umanista’’), constiinta care o face sa prefere luptei – colaborarea, dependentei – autonomia, iar sclerozei si supunerii – creatia. In viata cuplurilor predomina cind constiinta opozitionala (cel mai des), cind constiinta sanatoasa, iar uneori se intimpla ca acestea sa intre in conflict.

Dupa cum se afirma ca femeia este facuta pentru dragoste, tot asa se pretinde ca principala functie a femeii este maternitatea. Niciodata – se spune – femeia n-o sa poata trai la fel de libera ca barbatul, pentru ca maternitatea o condamna sa fie legata de camin. Vreme indelungata, scopul casatoriei a fost, mai ales, biologic; conditiile nu puteau permite sa se imagineze o pereche cu parteneri egali, ci perechea trebuia sa asigure continuitatea familiei si perpetuarea speciei.

Cu toate acestea, glorificarea maternitatii nu era lipsita de ambiguitate: barbatul, scutit de natura de greutatile sarcinii, ale nasterii si alaptarii, s-a crezut in orgoliul sau scutit de supunere fata de legile biologice si s-a considerat o fiinta superioara.

Nietzsche scria ca ‘’femeia este o problema a carei solutie este sarcina’’. Nazistii tratau femeia cu dispret, impunindu-i faimosul program al celor trei K: Kirche, Kinder, Kuche – Biserica, Copii, Bucataria. In plus, sarcina constituia pentru barbat un excelent mijloc de dominatie; impusa de barbat femeii, atita vreme cit femeia n-a avut la dispozitie mijloace anticonceptionale, sarcina constituia un alt privilegiu al barbatilor – era un mijloc sa o supuna si sa o oblige sa ramina acasa.

In epoca noastra, cind conditiile de subordonare biologica a femeii se prezinta sub un aspect nou (femeia poate accepta sau poate refuza maternitatea), se mai pretinde in continuare ca femeia sa se consacre maternitatii in dauna altor ocupatii. Ciudata atitudine pentru o epoca in care specia nu este pe cale de disparitie, iar suprapopularea face ca progresia resurselor alimentare sa nu poata tine pasul cu expansiunea demografica.

Dorinta de a limita femeia la functia sa materna este tot asa de nefericita ca si dorinta de a limita barbatul la functia sa de tata.

Femeia si barbatul isi indeplinesc cu atit mai bine rolul lor uman de mama si de tata cu cit nu vor accepta ca orizontul lor sa se limiteze la propria lor familie.

Materialul pe care tocmai l-ai parcurs este un extras din teza mea de dizertatie ”Implicatii psiho-sociale asupra feminitatii in societatea contemporana” (2003) si mi-a fost inspirat de urmatorii autori:

• Dumitru Cristea – ”Tratat de psihologie sociala”,
• Elena Nedelcu – ”Repere Sociologice”,
• Mathilde Niel – ”Drama eliberarii femeii”,
• Immanuel Kant – ”Logica generala”

Din 2003 (anul in care am sustinut aceasta teza de dizertatie) si pana in acest moment au trecut nu mai putin de 10 ani. 10 ani in care nu vad ca lucrurile sa se fi schimbat prea mult – ma intreb ce este nevoie sa facem, ce este nevoie sa se intample in fiecare familie, pentru a vedea, la scala mai mare, schimbari sanatoase, ecologice, in prejudecatile societatii asupra Femeii si asupra Feminitatii…

Probabil regandirea rolurilor este o solutie – ramane insa greul ”implementarii” acesteia, rezistenta la schimbare a intregii societati, o rezistenta care ascunde aspecte incomode pentru a fi puse in discutie.

”Al treilea razboi mondial poate fi evitat numai daca va aparea suficienta energie feminina pentru a o echilibra pe cea masculina. Alta cale nu este. Nu marsurile pacifiste, nici protestele impotriva razboiului. Energia masculina vorbeste despre pace, dar se pregateste de razboi” subliniaza Osho, in ”Cartea despre barbati”

Pastrandu-mi admiratia, cu anumite rezerve, fata de operele reprezentantelor curentului feminist, in special fata de opera celei ce a fost Simone de Beauvoir, in urma cu 3 ani am initiat proiectul ”Sense” –  o calatorie spre a re-descoperi femeia, dincolo de rolul sau social, dincolo de mastile si fricile sale, dincolo de teama sa de esec, dincolo de conventiile sociale, profesionale sau de educatia primita. O initiativa care isi propune, pe langa sustinerea psihologica, vindecarea diferitelor probleme cu care se confrunta o femeie, sa arate tocmai inversul afirmatiei de la inceputul acestui material – si anume, isi propune sa arate faptul ca femeia chiar vrea sa descopere sensul vietii sale si, implicit, sensul lumii in care traieste.

Asa cum spuneam si cu alte ocazii, nu este usor sa fii femeie, dar este cel mai frumos lucru care ni s-a putut intampla!

Iti multumesc pentru ca ai parcurs pana la capat acest articol si sper ca numarul cazurilor de violenta impotriva femeilor sa fie macar in scadere, iar fiecare femeie sa isi (re)capete curajul si sa devina responsabila pentru propria viata.

Mona Georgescu, psiholog clinician

INSCRIERILE LA GRUPUL DE SUPORT ”FEMEI CARE IUBESC PREA MULT” SUNT DESCHISE.

Cabinet Individual de Psihologie Mona Georgescu

Programari Bucuresti:

telefon: 0722.501050

e-mail: lucia_mona_georgescu@yahoo.com

*Nota: Conform Legii nr. 8/1996 privind proprietatea intelectuala, reproducerea sau preluarea acestui text – partial sau in intregime – prin mijloace electronice sau mecanice, este interzisa.

Bucuresti: primul grup oficial de suport ”Femei care iubesc prea mult”

Ca orice fiinta umana, orice femeie are nevoie de o viata implinitoare, cu atat mai mult cu cat traieste intr-un cuplu sau are chiar o familie. Pentru o mare parte dintre femei, viata insa … nu este implinitoare, iar satisfactiile vietii de familie inca se lasa asteptate. Granitele dintre iubire si obsesie, diferentele dintre iubirea sanatoasa, fireasca, hranitoare, iubirea de crestere, de evolutie si iubirea exagerata, artificiala, patologica dintre partenerii unui cuplu, sunt deseori usor de observat. Insa, de cele mai multe ori, fie sunt gresit interpretate, fie sunt ignorate – cu pretul sanatatii emotionale si fizice a unuia dintre parteneri. De obicei, cu pretul sanatatii fizice si emotionale a femeii.

CABINET INDIVIDUAL DE PSIHOLOGIE MONA GEORGESCU

in parteneriat cu Editura Amaltea

organizeaza

primul grup oficial de suport

”FEMEI CARE IUBESC PREA MULT”

Ignorarea – in mod repetat si pe termen lung – a stadiului de iubire anormala, obsesiva, excesiva, patologica, duce la reprimarea sentimentelor, a emotiilor pe care le traversam, iar timpul trece, din nefericire, repede. Si nu trece in favoarea ta.

Cu toate ca speri ca el sa se schimbe intr-o buna zi,  speranta nu este o strategie eficienta, iubirea ta – desi este ”prea multa”, nu este de ajuns. Iar situatia cu care te confrunti nu va trece de la sine.

Probabil stii deja ca repeti tipare invatate in familie, tipare din care iti este greu sa iesi, tipare la care iti este greu sa renunti. Tipare din cauza carora accepti sa fii, ca majoritatea femeilor din Romania: sfidata, ignorata, jignita, lovita, batuta, devalorizata. Probabil miza pentru care inca nu renunti la aceste tipare este una foarte mare – de exemplu, copiii. Sau creditele bancare. Probabil frica de singuratate si frica de necunoscut sunt chiar mai mari decat miza insasi.

Si totusi … doar tu ai puterea de a opri aceste tipare disfunctionale in care se desfasoara viata ta si de a-ti face viata fericita! Stii asta in adancul sufletului tau si stii ca este adevarat.

Pentru ca tu sa fii fericita, nu el trebuie sa se schimbe, ci este nevoie ca tu sa te schimbi. Dar pentru a te schimba, ai nevoie de vindecare, pentru a corecta greselile pe care le-ai facut si pentru a nu le mai repeta, pentru a-ti redobandi increderea in tine si curajul de a-ti exprima intr-un mod sanatos nevoile de baza ale oricarei fiinte umane, nevoi care sustin viata:

• nevoia de a fi acceptata,
• nevoia de a fi respectata,
• nevoia de a fi iubita,
• nevoia de a avea spatiul tau interior,
• nevoia de intimitate,
• nevoia de a vorbi,
• nevoia de a te simti ascultata,
• nevoia de a fi valorizata.
  

In cadrul cuplului, reprimarea acestor nevoi cat se poate de umane, este o caracteristica a iubirii excesive, iubirii patologice.

Pericolul la care duce reprimarea acestor nevoi este chiar imbolnavirea din punct de vedere fizic si emotional – doua planuri care se intrepatrund si se influenteaza reciproc in sens negativ si in sens pozitiv:

– in sens negativ, aceasta intrepatrundere a lor duce la aparitia diverselor boli, ca somatizari,

– in sens pozitiv, duce la starea de bine, de sanatate a corpului si la starea de satisfactie, multumire, fericire.

Pentru ca stiu ca o buna parte dintre femei isi reprima aceste nevoi, si ca aceste nevoi nu le sunt respectate, pentru ca stiu ca iti este frica sa le afirmi si pentru ca stiu ca iti doresti sa iti clarifici multe dintre aspectele cu care te confrunti, sunt incantata sa iti propun participarea la primul grup oficial de suport ”Femei care iubesc prea mult”, grup pe care il organizez in Bucuresti. La cerere, acest grup se poate organiza si in alte orase, dar deocamdata este organizat numai in Bucuresti. Daca doriti ca acest grup sa fie organizat in orasele voastre, va rog sa ma contactati.

DE CE SA PARTICIPI LA GRUPUL DE SUPORT ”FEMEI CARE IUBESC PREA MULT”:

DACA:

– simti ca te-ai blocat in relatia de cuplu  sau de familie,

– incerci sa faci schimbari insa rezultatele dorite nu apar,

– ai ajuns sa traiesti deja renumita ”singuratate in doi”,

– daca nu stii sa comunici partenerului tau de viata ceea ce simti in legatura cu stadiul in care se afla relatia voastra sau iti este pur si simplu frica de a-i comunica acest lucru,

– daca simti ca etapa de viata in care te afli nu se potriveste cu planurile pe care le aveai, la un moment, pentru viata ta,

– daca te simti depasita de situatiile neplacute si vrei sa iti recapeti curajul si increderea in tine,

– daca simti ca te afli intr-o relatie cu potential abuziv sau nu stii sa decodifici semnalele unei astfel de relatii,

– daca starea ta emotionala este afectata de o astfel de relatie,

– daca esti intr-o relatie de dependenta emotionala,

Atunci acest grup de suport este pentru tine.

Mai mult, partenerul tau de viata este in regula asa cum este – nu mai incerca sa il schimbi (si pe acesta). Nu trebuie sa schimbi pe nimeni, ci trebuie sa te uiti cu atentie in interiorul tau, pentru a descoperi ce fel de tipare reiei, astfel incat  intri in mod repetat  in relatii disfunctionale pe care le transformi in iubiri patologice, atat de epuizante.

Iata un profil al femeilor care iubesc prea mult, asa cum este prezentat de Robin Norwood, psihoterapeut si autoare a cartii cu acelasi nume aparuta la Editura Amaltea, partener educational al  Cabinetului Individual de Psihologie Mona Georgescu si al site-ului MinuneMica.eu:

1. Prin definitie, provii dintr-o familie dezechilibrata in care nevoile tale emotionale nu au fost satisfacute.

2. Pentru ca tu insati ai primit prea putina atentie, incerci sa umpli acest gol cu un substitut, devenind femeia care ofera protectie, mai ales barbatilor care par sa aiba nevoie de asa ceva.

3. Intrucat nu ai reusit sa-ti transformi parintii (sau doar unul din ei) in personajele tandre, iubitoare, dupa care ai tanjit atat, reactionezi cu tot sufletul atunci cand intalnesti acel tip arhicunoscut de barbat indisponibil emotional, pe care incerci – ca si in trecut – sa-l schimbi prin iubirea pe care i-o arati.

4. Terorizata de posibilitatea abandonului, faci orice sa salvezi de la destramare relatia cu un barbat.

5. Aproape nimic nu va fi prea dificil, nu va lua prea mult timp, nu va fi prea costisitor daca il „ajuta” pe barbatul cu care ai o relatie.

6. Obisnuita cu lipsa dragostei intr-o relatie personala, esti dispusa sa astepti, sa speri si sa iti dai si mai mult silinta sa-i faci pe plac.

7. Esti dispusa sa iti asumi mult mai mult de 50% din responsabilitate, vina si imputari in orice relatie.

8. Respectul de sine este extrem de scazut si, in forul tau interior, nu crezi ca meriti sa fii fericita. Crezi, mai degraba, ca trebuie sa lupti pentru a obtine dreptul la fericire.

9. Pentru ca ai a avut parte de o copilarie lipsita de siguranta, simti nevoia disperata de a avea controlul asupra barbatilor si relatiilor tale amoroase. Iti ascunzi acest efort de a controla oamenii si situatiile sub masca “ajutorului”.

10. In relatiile tale, traiesti mai curand in visul tau despre cum ar putea fi, decat in realitatea situatiei in care te afli.

11. Esti dependenta de barbati si de suferinta sufleteasca.

12. Se poate sa fii predispusa din punct de vedere emotional si, de multe ori, biochimic, la dependenta de droguri, alcool, si/sau anumite alimente, mai ales cele care contin zahar.

13. Prin atractia pe care o simti fata de persoanele cu problem care trebuie rezolvate, sau prin implicarea in situatii de cele mai multe ori haotice, incerte si chinuitoare din punct de vedere emotional, eviti, de fapt, sa-ti indrepti atentia spre responsabilitatea fata de propria ta persoana.

14. S-ar putea sa ai o inclinatie spre stari depresive episodice, pe care incerci sa le impiedici prin emotia pe care ti-o procura o relatie instabila.

15. Nu te simti atrasa de barbati amabili, echilibrati, demni de incredere si interesati de persoana ta. Pe acestia ii consideri „plicticosi”.

Pentru a putea sa depasesti stadiul dependentei de suferinta, de nefericire, stadiul iubirii excesive, patologice si obsesive, si pentru a deveni o femeie care stie sa se lase iubita in mod sanatos si sa iubeasca la fel de sanatos, acum ai posibilitatea sa vii alaturi de noi la acest grup de suport.

Daca Sufletul tau vibreaza cu invitatia mea si te indeamna sa ni te alaturi, te astept cu multa iubire si caldura la acest grup de suport, intr-un cadru securizant si reconfortant, unde vei avea ocazia sa redobandesti ceea ce s-a pierdut pana acum: incredere, curaj, demnitate si pentru a invata cum sa iti redirectionezi energiile, pentru ca feminitatea ta sa nu mai aiba de suferit.

GRUPUL DE SUPORT

”FEMEI CARE IUBESC PREA MULT”

ESTE COORDONAT DE:

MONA GEORGESCU – psiholog clinician, avand o specializare de baza in domeniul psihoterapiei si psihanalizei copilului si adolescentului, formari in domeniul terapiilor  scurte centrate pe solutie, al hipnozei clinice, al consilierii de familie si al intelegerii adolescentilor si metode de lucru cu acestia, precum si o formare ca Master in Programare Neurolingvistica. Trainer de dezvoltare personala, autor de articole psiho-spirituale si fondator al site-ului de psihologie, dezvoltare personala si spirituala MinuneMica.eu, cu o experienta de peste 15 ani in domeniul resurselor umane, a facilitat cursuri in organizatii multinationale de prestigiu. La cabinetul sau de psihologie din Bucuresti, lucreaza cu adolescenti si familiile acestora, cu cupluri care traverseza perioade delicate si cu femei aflate in dificultate emotionala.

Mai multe detalii despre trainer AICI.

CUM SE DESFASOARA ACEST GRUP DE SUPORT:

– programul grupului de suport este alcatuit dintr-un numar total de 24 de ore, impartite in 6 module, a cate 4 ore fiecare modul;

– pentru ca grupul sa isi pastreze unitatea si pentru ca vindecarea de iubirea excesiva, patologica, este un proces ce se intampla gradual, grupul se va intalni de doua ori pe luna, timp de 3 luni, cu posibilitatea prelungirii cu maxim 2 luni, in functie de eficienta schimbarilor si transformarilor concrete prin care va trece fiecare participanta;

– pentru a putea beneficia de eficienta grupului, este obligatoriu sa participi la primele 6 intalniri, pentru a intelege dinamica grupului, pentru a observa in timpul primelor trei luni cat de eficienta este pentru tine participarea la grup, care sunt rezultatele concrete pe care le obtii in viata ta si pentru a decide daca vrei/ai nevoie sa continui;

– acest grup de sprijin este un loc in care fiecare participanta munceste pentru vindecarea sa, nu este o intalnire intre femei  care profita de ocazie pentru a-i defaima pe barbatii din vietile lor si pentru a-i vorbi de rau; se discuta despre traumele trecutului, se impartasesc istorii de viata care ne-au adus in punctul in care suntem acum si se propun strategii verificate de adaptare la nevoia de schimbare, in vederea recuperarii emotionale a fiecarei participante.

– va trebui sa participi cu regularitate la fiecare modul (conform calendarului de mai jos), prezenta ta fiind indispensabila celorlalte membre ale grupului, vindecarea fiind scopul personal pentru care fiecare participanta se  inscrie in acest grup; 

– numarul de participante: maxim 12;

– locul unde se vor desfasura intalnirile grupului de suport va fi anuntat celor care se inscriu, confom mentiunilor de mai jos. 

CONDITII PENTRU PARTICIPARE

Pentru asigurarea eficientei intalnirilor grupului ”Femei care iubesc prea mult”, toate persoanele care sunt acceptate in cadrul grupului de suport, trebuie:

– sa adere la codul grupului si sa pastreze discretia si confidentialitatea asupra informatiilor cu privire la problematica fiecarei participante, tinand cont de faptul ca mediul in care vom lucra trebuie sa fie unul securizant din punct de vedere emotional pentru fiecare participanta,

– sa fie dispuse sa impartaseasca in cadrul grupului obiectivele individuale, situatia cu care se confrunta,

– sa isi asume responsabilitatea pentru efectuarea temelor propuse pentru acasa,

– sa integreze, treptat, in viata de cuplu/familie ceea ce isi insusesc in timpul intalnirilor grupului (strategii, aplicarea concreta a noilor informatii etc.),

– sa isi dea acordul pentru testarea nivelului de anxietate, rezultatele testarii fiind comunicate individual fiecarei participante si asigurata confidentialitatea asupra acestora;

– in cazul in care coordonatorul grupului de suport constata eventuale tulburari de ordin psihic ce depasesc limitele pentru care este constituit grupul de suport, acesta va recomanda consiliere individuala pentru participantele respective.

– in cazul in care urmati un tratament psihiatric, medical sau de alta natura, acesta nu va fi intrerupt pe perioada participarii la grupul de suport

AVANTAJELE PARTICIPARII LA GRUPUL DE SUPORT ”FEMEI CARE IUBESC PREA MULT”

• SENTIMENTUL CA APARTII UNUI GRUP, CA NU MAI ESTI SINGURA
• DEPASIREA SENTIMENTULUI DE IZOLARE SOCIALA
• EMPATIE
• SIGURANTA EMOTIONALA
  
• IMBUNATARIREA STARII DE SPIRIT SI REDOBANDIREA BUCURIEI DE A TRAI

Odata cu aceste avantaje:

– ai posibilitatea sa impartasesti intr-un mediu sigur, lipsit de critica si de judecata, experienta cu care te confrunti

– poti invata din experientele colegelor de grup

– te poti repozitiona in mod sanatos fata de situatia cu care te confrunti

– stii ca nu esti singura si te simti confortabil in prezenta unor femei care te inteleg

– iti poti exprima sentimentele pe care de cele mai multe ori le ascunzi, din dorinta de a-i proteja pe cei dragi tie

CALENDARUL GRUPULUI –  Cele 24 de ore ale programului se vor derula dupa cum urmeaza:

FEBRUARIE:

MODULUL 1: sambata 1 februarie, intre orele 10.00-14.00 

MODULUL 2: sambata 15 februarie, intre orele 10.00-14.00,

MARTIE:

MODULUL 3: sambata 15 martie, intre orele 10.00-14.00 

MODULUL 4: sambata 29 martie intre orele 10.00-14.00,

APRILIE:

MODULUL 5: sambata 12 aprilie, intre orele 10.00-14.00 

MODULUL 6: sambata 26 aprilie, intre orele 10.00-14.00.

INVESTITIA:

Costul este de 37,5 lei/ora x 24 ore = 900 lei

Costul inscrierii in grup se achita prin transfer bancar, astfel:

– avansul de 50% (450 lei) se achita pana pe data de 20 Ianuarie 2014

– diferenta de 50% (450 lei) se achita in prima zi a intalnirii grupului, cand vei primi si factura

– taxa nu include pauzele de cafea/confort

– daca achiti avansul pana pe data de 20 Ianuarie, taxa este de 180 euro.

CUM TE POTI INSCRIE

1. Participarea este garantata doar de achitarea avansului de 50% din taxa sus-mentionata, locul putand fi rezervat doar dupa primirea confirmarii transferului

Plata se face prin virament bancar in contul:

RO42 BTRL RON CRT 0204048101, Banca: Transilvania S.A. – Agentia Baba Novac, Bucuresti,

Titular: CABINET INDIVIDUAL DE PSIHOLOGIE GEORGESCU LUCIA-MONA

Ca referinta pentru operatiunea bancara, nu uita sa mentionezi: ”grup de suport”

2. CONFIRMI ACHITAREA TAXEI

Te rog sa confirmi achitarea taxei la adresa lucia_mona_georgescu@yahoo.com, trimitand copia ordinului de plata, scanata si specificand numele si numarul tau de telefon si numarul de persoane pentru care ai achitat taxa.

3. Vei primi factura in ziua intalnirii grupului de suport.

In cazul in care ai efectuat transferul bancar dar nu mai poti ajunge la intalnirile grupului de suport, poti recupera doar jumatate din suma daca anunti inainte cu 24 de ore ca nu mai poti participa.

INFORMATII

Mona Georgescu – telefon: 0722.501050,                                                                     e-mail: lucia_mona_georgescu@yahoo.com

Stiu ca iti doresti sa traiesti in echilibru si ca vrei ca armonia sa revina in viata ta de cuplu sau in familia ta – te astept cu mult drag alaturi de noi la acest grup de sprijin,

Mona

Iata mai jos cateva impresii despre ce a insemnat participarea la un alt proiect de psihologie, dezvoltare personala si spirituala pentru femei (este vorba despre programul SENSE):

”Am ezitat foarte mult timp sa port o discutie cu un psiholog, am tot amanat pana cand o prietena care participase la unul dintre atelierele tale mi-a recomandat din tot sufletul sa te contactez pentru a ma inscrie in programul SENSE. Am fost uimita de impactul pe care l-a generat in viata mea particparea la acest program si iti sunt recunoscatoare pentru modul in care ai privit in sufletul meu, dincolo de cuvintele mele si dincolo de gandurile mele. De atunci viata mea a capatat un SENS pe care il doream demult, insa la care nu stiam cum sa ajung. Cu recunostinta, Ioana R.”

“Am venit in aceasta tabara dintr-o chemare interioara. Este bine sa ne ascultam glasul interior, pentru ca ne spune ceea ce ar fi bine sa facem. Aveam nevoie de incredere si de echilibru si aici am gasit raspunsuri. De mine depinde cum le duc mai departe si ce voi face. Alaturi de alte suflete frumoase, am aflat frumusetea. Nu stiam ce ma asteapta aici, nu am vrut sa fac scenario, am venit doar cu deschidere si speranta. As recomanda oricand aceasta tabara tuturor femeilor, pentru ca toate sufletele sensibile au nevoie sa isi gaseasca linistea interioara si lumea va fi mai frumoasa. MULTUMESC!”  Mihaela Coravu, Bucuresti

“M-am simtit MINUNAT! Cuvintele sunt prea mici pentru a reda ceea ce simt si ceea ce am simtit in decursul acestor zile petrecute impreuna. Multumesc! Esti o persoana minunata Mona, si sunt tare fericita ca te-am intalnit! Voi reveni cu drag la evenimentele organizate de tine, am multe de invatat, ma intereseaza multe subiecte.” Daniela Nicolaiciuc, Bucuresti

“Cel mai oportun moment pentru a ma redescoperi, cel mai oportun moment pentru a descoperi oameni minunati si frumosi, care mi-au transmis dragoste si incredere in propria-mi persoana. Locul unde s-au impletit dragostea si speranta, tristetea si deznadejdea, cu optimismul. Aici am simtit ca am renascut. Plec de aici cu ganduri bune si cu speranta ca Totul este posibil cand iti doresti cu adevarat!” Mihaela Mustetiu, Bucuresti

“Aceasta experienta a fost grozava, emotionanta si   inspirationala. Mi-a placut sa experimentam impreuna, o mana de suflete frumoase ghidate in calatoria spre noi, de un specialist profesionist si dedicat. Mi-au placut exercitiile active si meditatiile, joaca cu culorile. Mastile, orientarea spre detalii excesive si control, gandirea utilizata mereu la maxim – sunt subiecte ce mi-au dat de gandit. Uneori e bine sa ne oprim pentru cateva momente din acest uragan al vietii cotidiene si sa aruncam o privire, si de ce nu si un sarut, in interioriul fiintei noastre. Multumesc, Mona, pentru a-mi fi ghidat pasii in una dintre cele mai fascinante calatorii din viata mea!” Nona Smyrnaios, Piatra-Neamt

“Draga Mona, sunt inca prea emotionata pentru un feedback formal. Dar asta nu inseamna decat ca implicarea ta a dat roade. Pana la urma, esenta vietii este emotia, si daca sunt prea emotionata inseamna ca sunt cat se poate de aproape de Gratie, nu? Iti multumesc din suflet pentru tot sprijinul tau in aceste moment din viata mea, pentru toata caldura si energia ta pozitiva si pentru ca ai sadit in mine cele mai frumoase seminte: ale iubirii, sperantei si frumusetii interioare. Uitasem de ceva vreme sa le cultiv, asa ca intalnirea cu tine a fost pentru mine ca o usa deschisa spre un camp de flori sub un cer senin. Te iubesc si le iubesc si pe Mise 🙂 De acum incolo promit sa nu mai lass a moara nimic din ce am sadit aici. Astept cu nerabdare viitorul, pentru ca mi l-aiaratat si am vazut cat de emotionant va fi!” Adina Bobos, Craiova

“Iti multumesc pentru ca ai contribuit la transformarea mea interioara si mi-ai redat increderea si speranta ca totul este posibil. Trebuie ca noi doar sa vrem facem ca visele sa devina realitate. Forta de a depasi obstacolele exista in noi. Esti minunata, Minune Mica!” Brandusa Florea, Bucuresti

“Am trait experiente foarte frumoase si neasteptate care sper ca m-au schimbat intr-o persoana mai deschisa. Am reusit sa vorbesc in public despre sentimentele si emotiile mele, am plans fara teama de a fi judecata de ceilalti. Am aratat celorlalti ca sunt o persoana sensibila, vulnerabila in fata greutatilor. Cel mai mult m-au impresionat intrebarile si temele – intrebari pe care nu mi le-am pus niciodata despre cine sunt eu si care sunt sentimentele mele fata de mine, fata de corpul meu … Mi-au placut metaforele exprimate in povesti – de fapt, tuturor ne plac povestile, pentru ca suntem copii. Experienta cu pictura am luat-o tot ca pe un joc de copii – un joc in care ma concentram numai asupra desenului. Grijile si gandurile erau inexistente! Muzica pe care am ascultat-o a fost foarte bine alease, special sa ajunga la sufletul nostrum. Mi-au placut mult si meditatiile active. Multumesc mult pentru tot, in special pentru dragostea cu care au fost pregatite toate materialele si tot programul taberei. Te iubesc, Nicoleta.” Nicoleta Florescu, Bucuresti

“Pentru mine a fost cel mai minunat lucru care mi se putea intampla. Am descoperit si redescoperit lucruri despre mine; am plans, am ras, am meditat, am dansat. “Scrisoare de dragoste catre tine” si “Cine esti TU?” mi-au dat multe raspunsuri la intrebarile pe care le aveam. A fost greu la inceput sa ma deschid si pana la urma am reusit. Mi-au placut meditatiile si am simti si trait lucruri minunate!” Laura Iacob, Bacau

‘’Draga mea prietena Mona, m-ai ajutat sa ma descopar, sa gasesc trenul in care trebuie sa urc, acum a mai ramas sa descopar persoanele cu care voi urca in acest tren si statia unde voi cobori. Am trait moment minunate alaturi de tine si de prietenele noastre. Draga mea, tu ai o bagheta magica prin care se transforma nefericirea in fericire. Cu drag, prietena ta, Anca’’ Anca Panescu, Bucuresti

”Aceasta tabara a venit ca o gura de aer proaspat pentru mine, lucru de care chiar aveam nevoie in acest moment al vietii mele. M-am simtit absolut minunat alaturi de niste persoane speciale in mijlocul carora am avut curajul, spre surprinderea mea, sa dezvalui o parte a mea de care nu sunt tocmai mandra 🙂 si sa imi permit sa traiesc emotiile fara a-mi pune bariere. Mi-au placut foarte mult meditatiile active si cele centrate pe chakra inimii, pentru ca am putut sa ne exprimam si fizic si parca totul venea mai usor, emotiile rau si mai intense. ‘’Scrisoare de dragoste catre tine’’ a fost un minunat mod de a incheia acest weekend si chiar daca nu a fost un proces usor, a fost foarte frumos si revelator. Nimic nu e mai frumos decat sa simti iubirea curgand prin/din tine si pentru asta va multumesc tuturor care ati facut parte din experienta mea!” Monica Alexandrescu

”Am pornit in aceasta experienta fara niciun fel de asteptari, dar cu sufletul deschis si incredintata ca ‘’intamplarea’’ de a fi aflat despre aceasta tabara doar cu o saptamana inainte, a fost modul in care Universul imi spunea: ‘’Du-te, este exact ceea ce ai nevoie in acest moment al vietii tale!’’ Si asa a fost! As putea sa iau fiecare aplicatie si explorare in parte, meditatiile active care pentru mine au reprezentat o noutate, dar cea mai mare realizare pentru mine a fost ‘’intoarcerea Acasa’’, faptul ca am constientizat ce inseamna sa fii tu cu tine si cat de putina importanta acordam in realitate acestui lucru, prinsi in valtoarea vitii noastre prea aglomerate, prea ocupate cu nimicuri. Si ca, desi tot timpul avem sufletul ‘’la purtator’’, de cele mai multe ori uitam sa ii acordam atentia cuvenita. Mi-a placut in mod deosebit meditatia chakrei inimii, am simtit cum Universul, cu atata grija si dragoste, este aici, atat de aproape de noi si dornic sa ne scape de ‘’poverile’’ pe care le purtam de atata vreme si carora cu greu vrem sa le dam drumul. Si ca abia asteapta sa ne deschidem sufletul si sa-l incredintam Divinitatii, care stie cel mai bine ce sa faca cu el si cum sa ne implineasca cele mai frumoase nevoi.De la tine, Mona, am invatat (si sper sa tin minte cat mai mult! 🙂 – ca blandetea, bunatatea, lumina si iubirea din privire, ne ajuta sa ajungem la inima celorlalti mult mai usor decat daca incercam sa ne impunem prin forta si sa ii obligam sa vada adevarul … nostru. Plec azi de aici incredintata fiind ca aceste zile petrecute impreuna au lasat urme adanci in sufletul meu, urme de lumina si iubire care imi vor calauzi pasii prin aceasta ‘’minune mica’’ ce se numeste VIATA! Iti multumesc din tot sufletul!” Simona Oana Musca

“Am venit fara nicio asteptare, fara idei preconcepute, fara obiective de atins, fara probleme de rezolvat sau ”cursuri” de bifat. Am venit doar cu o mare curiozitate si cu … o minte deschisa. Sufletul, insa, imi era cam inchis. La inceput. Mi-am pus multe intrebari, m-am blocat de multe ori, m-am analizat, m-am deschis si mi-am propus: am inceput o calatorie in interiorul meu. Am descoperit ca mai am multe de … “descoperit”. Consider ca a fost un punct important de plecare catre mine insami. A fost o “intamplare” a vietii, intamplare pe care o voi pastra in sufletul meu. Multumesc. Si sper sa ne revedem. FELICITARI! (Adriana Z.)

”A fost un weekend plin de senzatii ‘’tari’’ si sensuri noi, pe care le-am putut descoperi doar intr-un cadru complet retras de lumea ‘’zgomotoasa’’, departe de televizor, internet, serviciu, telefon mobil. Aplicatiile cele mai interesante au fost exercitiile de meditatie activa pe fond muzical. Am avut de invatat din experienta si povestile celorlalte participante si ma astept ca in urmatoarele zile sa-mi inseninez orele cu energia calda si generoasa a momentelor de aici.” Mihaela Vlad

”Mi-a placut foarte mult meditatia Kundalini, in special, si mi-a placut ca am facut foarte multe meditatii – inca nu sunt sigura ca imi ies toate, dar ma simt incurajata sa meditez mai des si mai divers. Exercitiile au determinat un inceput de proces de introspectie, mai ales in relatia cu mama si cred ca au initiat procesul de iertare. Mi-a placut muzica aleasa si alegerea chakrei inimii pentru meditatii. As reveni oricand si la seminariile tale si in tabara, pentru ca sunt bune prilejuri de a observa transformarea personala de la un seminar la altul. Ce carti mi-ai recomanda, in functie de blocajele si preocuparile mele spirituale – vindecarea relatiilor cu parintii si a ranilor emotionale dobandite in relatia cu ei: abandonul, in special, si o neacceptare din partea lor a ceea ce sunt, si dorinta mea dea dobandi o independenta emotionala si financiara in relatia de cuplu? Multumesc din suflet, apreciez foarte mult tot ceea ce mi-ai oferit si impartasit!” Alina Mosorocianu

‘’Mi-a prins foarte bine acest timp petrecut la Gura Diham, in care, cu ajutorul tau am reusit sa ma intalnesc de cateva ori cu mine. M-au ajutat in mod deosebit exercitiile ‘’Scrisoare catre Tine’’ si ‘’Cine esti TU?’’, care au generat un ‘’click’’ important pentru mine. Daca vrei sa publici exemple pe site, mi-ar placea sa impartasesc ‘’Scrisoare de Dragoste catre Mine’’ si ‘’Cine esti TU?’’, care pentru mine sunt acum puncte de sprijin foarte importante pe drumul spre mine insami, pe care am pornit. Multumesc! Si multumesc si Dianei, sora mea, pentru acest cadou extraordinar. Si te iubesc! (Loredana C.)

‘’Draga Mona, multumesc pentru aceasta experienta pe care am trait-o foarte intens. Simt ca am creat – sau mai degraba ca m-am conectat – la un spatiu de siguranta in care pot fi eu insami, asa cum sunt, fara masti. Am descoperit parti din mine care m-au cutremurat si parti care m-au facut sa rad, sa ma bucur si sa simt iubire si respect. Am apreciat felul in care s-au succedat exercitiile si meditatiile, si complementaritatea lor. Simt ca am plantat niste seminte minunate, de care imi propun sa am grija si mai departe. Am ras cu toata fiinta mea si am eliberat o parte din blocajele care ma tineau departe de mine. Am eliberat emotii adanc blocate in mine si m-am simtit usurata si recunoscatoare. Am cunoscut niste femei extraordinare, care m-au inspirat si emotionat cu povestile, emotiile si energia lor. Am gustat cu pofta din bucatele alese si din cele aduse de Loredana. Dar mai ales am gustat cu pofta din mine, am redescoperit cheful de dans si de maimutareala. Aaaah, ce bine a fost sa imi dau voie sa ma stramb, sa rad si sa impartasesc imbratisari calde, zambete si iubire. Si, mai ales, am apreciat acel spatiu liber de expresie, fara feedback, doar cu ascultare si intelegere. Pentru toate acestea si pentru restul de lucruri pentru care nu am acum cuvinte, Multumesc! Namaste! (Irina L.)

”Mona, este foarte frumoasa intentia ta! Personal, am o problema despre care nu vreau sa vorbesc… Ajuta-le in continuare pe fetele care vin la tine si  cred ca la anul ma poti ajuta si pe mine, daca nu e prea tarziu … Nu stiu … sunt lovita foarte tare si culmea ca sunt suparata tot pe mine… De ce? Nu stiu … Poate daca te intalneam acum trei ani, alta era situatia mea, alta era iubirea pentru mine si pentru viata. Asta e… Daca ma las ajutata si chiar reusesc, ce se va intampla cu mine? Multumesc pentru intelegerea ta inca o data si succes!” Mariana V.

”Ma bucur foarte mult ca am participat. Nu stiam exact de ce am optat pentru a fi in aceasta tabara. Acum, la sfarsit, dup ace am parcurs toate activitatile desfasurate aici, am inteles. Ma cautam pe mine, iar voi mi-ati aratat drumul catre mine. Multumesc!” (Diana C.)

“Participarea la acest seminar m-a facut sa ma trezesc la realitatea mea si nu a celor din jurul meu. M-a ajutat sa imi descopar nevoile personale. Ii multumesc Bunului Dumnezeu ca m-a ajutat sa te cunosc.” (Luminita B.)

“Acest seminar a aparut si avut un rol. Nu este nimic intamplator. Multumesc! Ai reusit sa ma faci sa cred ca sunt pe calea cea buna in regasirea de sine. M-ai facut sa ma gandesc si la mine…” (Eliza N.)

“Multumiri pentru orientarea catre noi insine, pentru incurajarea de a ne deschide, pentru deschiderea ta, prin impartasirea de experiente personale, pentru muzica de suflet, pentru o zi de sambata, pentru frumusetea din tine. Toate cele bune si pe curand!” (Camelia S.)

“Acest seminar mi-a placut foarte mult, m-a sensibilizat, m-a inspirat; am avut de invatat o gramada de lucruri noi, am descoperit lucruri noi – despre care nu am stiut niciodata ca exista. Voi mai participa si la urmatoarele etape ale acestui proiect. Iti multumesc! (Daniela B.)

“Un cadru sincer, cald, emotionant, cu oameni frumosi, povesti cutremuratoare, lectii de viata. Intr-o lume tot mai agitata, care alearga din ce in ce mai mult spre exterior, spre material, incepi sa te intrebi cine esti tu, incepi sa te cauti, sa cauti repere la care sa te raportezi, incerci sa gasesti si in ceilalti oameni o bucatica din tine. De aceea, cred ca un astfel de seminar este extrem de util. Sa ne amintim cine sunteM, ce e cu adevarat important. Cel mai emotionant moment a fost cel in care mi-am pus pe hartie gandurile, sentimentele, impresiile printr-o scrisoare de dragoste catre mine. M-am bucurat sa pot raspunde la intrebarea CINE SUNT EU? fara a ma raporta la exterior, la rolurile sociale, la servici, etc. O companie placuta, cu care am multe in comun, si in a caror poveste m-am regasit. M-as bucura sa ne revedem. Multumesc! (Roxana A.)

“Astazi am descoperit la acest seminar lucruri pe care nu le observam, nu le bagam in seama, datorita problemelor cotidiene sau problemelor de familie. Femeia zilelor noastre, care a uitat ca mai exista si ea insasi, nu numai in rol de sora, mama sau bunica. (Aurelia C.)

“A fost creata o atmosfera propice descoperirii de sine, a ceea ce reprezinta fiecare. Cred ca fiecare participanta a avut ocazia sa se redescopere si sa isi analizeze aspectele bune si aspectele rele, oportunitatea indreptarii anumitor aspecte, influentele anumitor masti, neperceptibile. M-ar mai interesa subiecte legate de relatia eu-cei din jur, increderea in sine, depasirea blocajelor interne. Multumesc! (Oana D.)

“Intr-o frumoasa zi de martie, intr-un cadru placut, sub o indrumare atenta, plina de afectiune si competenta, am inceput o introspectie a propriei noastre persoane. Ne-am scos, rand pe rand mastile, ne-am analizat gandurile, sentimentele, ne-am constientizat umbrele. Am aflat cine suntem cu adevarat si am dobandit mai multa incredere, pace, lumina.” (Elena P.)

”Draga Mona, nu am cuvinte sa imi exprim emotiile pe care le traiesc acum, la finalul intalnirii. Au fost 4 ore in care mi-am pus fata in fata trairi, sentimente ingropate de vii, rani emotionale pe care le-am constientizat si, nu in ultimul rand, zambete si lacrimi. M-am revazut bebelus, copil, adolescenta, matura … si stiu ca am trecut spre intelepciune cu ajutorul tau si al femeilor extraordinare pe care le-am cunoscut la aceasta retragere in sine. Te rog sa mai organizezi astfel de intalniri, nu am mai intalnit astfel de cursuri pana acum (de fapt, asa cum spui si tu, nu sunt cursuri) si te felicit pentru calitatea indrumarii si ghidarii printre atatea probleme. Esti o fiinta cum rar am intalnit, nu am cuvinte sa ii multumesc lui Dumnezeu pentru ca te-am intalnit. Iti doresc tot binele din lume! Te iubesc si ma iubesc, am incredere mai multa in mine si am inteles ca viata mea este minunata asa cum este.” (Luiza S.)

‘’Multumesc pentru grija aratata, pentru indrumarea mai mult decat profesionista si de cea mai inalta calitate – nu ma asteptam la un astfel de indrumator spiritual … intr-o lume in care este promovata falsa spiritualitate si non-valoarea. Voi reveni cu mult drag si la seminarii si pe site, mai ales ca ma numar printre primii cititori ai MinuniiMici. Insight-urile pe care le-am avut pe parcursul acestui program, au fost cele mai semnificative momente pentru mine si viata mea déjà s-a schimbat. Multumesc din inima! Recunostinta si binecuvantari divine, esti un om minunat! (Carla D.)

Atentie: dragostea nu inseamna compromisuri nedorite!

Te invit sa citesti un material extras din cartea ”Relatii periculoase”, scrisa de Noelle Nelson si oferita de catre Editura Amaltea, careia tin sa ii multumesc pentru amabilitatea de a fi partener al Cabinetului!

Noelle Nelson este psihoterapeut si este preocupata de cotele ingrijorator de mari pe care le-a atins violenta domestica. Daca te afli intr-o relatie cu potential abuziv, te invit sa citesti cu foarte, foarte mare atentie aceasta carte si sa extragi invataturile de care ai nevoie. Citind aceasta carte, vei invata sa identifici semnalele care iti arata ca relatia in care te afli (sau cea pe care iti doresti sa o incepi) este o relatie cu potential abuziv si vei invata ce sa faci daca lucrurile deja sunt avansate din acest punct de vedere.

De asemenea, urmareste cu foarte mare atentie scurt-metrajul de la finalul acestui articol – un scurt-metraj cat se poate de realist, ce reuseste sa redea, numai prin imagini … modul in care viata ne poate fi afectata de alegerea de a tolera la nesfarsit, de a intelege in exces si de a trece cu vederea ceea ce, in mod clar este foarte toxic la partenerul de cuplu. Poate pentru unii dintre voi imaginile sunt dure, dar va invit sa urmariti cu rabdare si cu atentie acest scurt-metraj.

Acest material a aparut initial pe site-ul minunemica.eu, site de psihologie, dezvoltare personala si spirituala.

Pazeste-te sa devii victima unei relatii domestice abuzive fiind sincer cu tine si controlandu-ti singur viata.

Fii cine esti tu cu adevarat

Fii o persoana independenta. Unul dintre cele mai grele lucruri pe care trebuie sa le faci cand esti in valtoarea pasiunii, sexuala sau de alt fel, este sa pastrezi o dimensiune reala a personalitatii tale. Indivizii abuzivi vor dori sa fii ceea ce se potriveste nevoilor, fanteziilor si proiectiilor lor si nu cine esti tu cu adevarat.

Nu te lasa sedus de idealul pe care-l au ei despre tine. Daca iti plac serile linistite acasa si o iesire ocazionala cu prietenii, nu deveni un petrecaret dezmatat doar pentru ca asta doreste partenerul tau sa fii. Daca ideea ta de a face gimnastica este sa muti telecomanda din stanga in dreapta, nu te transforma intr-un sportiv obsedat care se trezeste la 5 dimineata ca sa alerge prin parc si care face yoga doua ore pe noapte, doar pentruca asa ii place partenerului tau.

Rezista tentatiei de a te transforma intr-o versiune idealizata si fii tu insuti.

Daca partenerul tau iti arata un nou mod de a face lucrurile si tu vrei sa incerci pentru o vreme, asta este in regula. Dar fii foarte ferm cand ii explici partenerului tau ca doar incerci temporar acest lucru si ca daca nu ti se potriveste, renunti.

Daca noul tau iubit insista sa-ti schimbi obiceiurile si felul de a face lucrurile intr-un mod care nu ti se potriveste, spune nu si fii atent la alte incercari ale lui de a-ti controla comportamentul.

Iubirea adevarata iti imbunatateste calitatile, nu ti le estompeaza.

Iubirea adevarata nu iti cere sa fii o persoana care nu esti.

Dragostea nu inseamna compromisuri nedorite

Continua sa faci lucrurile care iti plac si sa crezi in lucrurile in care ai crezut si pana acum. Daca nu esti de acord cu o filozofie sau o chestiune morala a prietenului tau, nu-ti fie teama sa spui acest lucru.

Partenerii pasivi inteleg cu greu ca dragostea adevarata nu presupune ca trebuie sa fii de acord cu orice zice sau face partenerul. Oamenii care sunt implicati in relatii sanatoase pot fi de acord sau in dezacord in numeroase probleme si privinte fara a le afecta relatia in vreun fel.

Schimbarile pe care decizi sa le faci in viata ta trebuie facute pentru ca le consideri benefice pentru tine nu pentru ca te temi ca prietenul tau te va parasi daca nu le faci.

In ultima instanta, abuzatorii vor ca tu sa-ti petreci tot timpul cu ei sau, in alta ordine de idei, vor atentia ta completa. Chiar si atunci cand persoanele abuzive nu te vor langa ele, se asteapta ca tu sa le dai atentie (sa te gandesti la ele, sa faci ceva pentru ele) si nu doresc sa dai din timpul si atentia ta altcuiva, decat daca trebuie sa faci acest lucru pentru a le ajuta pe ele cu ceva.

A da din timpul tau

Controlul timpului poate deveni o problema in cadrul unei relatii. Daca te trezesti ca ii acorzi mai mult din timpul tau decat ai vrea noului tau prieten sau iubit, intreaba-te: „De ce fac asta? Sacrific oare ceva important pentru mine (hobby-uri sau alte activitati) pentru a ceda tot timpul meu acestei persoane? Cedez persoanei iubite pentru ca mi-e teama ca altfel va pleca?“

Fii sincer cu tine. A fi constient de ceea ce este bine pentru tine facand o alegere inteleapta te va feri de o posibila relatie nesanatoasa.

Daca noul iubit sau prieten are obiectii in privinta dorintei tale de a petrece timpul asa cum doresti, discuta despre acest lucru. Explica-i cum hobby-urile, activitatile tale si alte mijloace de a-ti petrece timpul liber sunt importante pentru tine.

Oamenii implicati intr-o relatie sanatoasa isi respecta spatiul si libertatea de a-si trai viata asa cum doresc si reusesc sa mentina si apropierea.

Pare noul tau iubit amenintat de implicarea ta in diverse activitati? Este mai bine sa discutati despre aceste lucruri decat sa evitati, cum fac cel mai adesea partenerii pasivi ca sa nu „risipeasca vraja.“

Este mai bine sa risipesti vraja decat sa risti sa-ti distrugi viata!

Daca partenerul tau nu este dispus sa discute despre aceste lucruri, inseamna ca posedandu-ti timpul tau liber poate fi o incercare de a te controla.

Partenerii dintr-o relatie sanatoasa discuta in permanenta asemenea chestiuni, deoarece interesele si disponibilitatea se schimba.

Capcana „daca ma iubesti cu adevarat“

Nu cadea in capcana „daca ma iubesti cu adevarat ai petrece mai mult timp cu mine,“ sau orice variatie pe aceasta tema. Cineva care incearca sa te faca sa petreceti mai mult timp impreuna nu este iubitor, ci este manipulator.

Pe masura ce relatia se dezvolta, interesele si activitatile fiecaruia se vor integra in relatie si aranjamentele voastre in privinta petrecerii timpului impreuna se vor schimba in functie de acestea.

Cuvantul cheie este „timp.“ Nu timpul petrecut cu persoana respectiva, ci timpul cat dureaza pana va dati seama cum se integreaza aceste schimbari in vietile voastre, dar si in traiul vostru comun. Individul abuziv, neavand incredere in evolutia naturala a relatiei, va incerca sa forteze lucrurile.

Iubeste-te pe tine insati, pentru a putea iubi cu adevarat

In general, se tine cont de indemnul „Iubeste-ti aproapele!’’, dar indemnul de a ne iubi pe noi insine, inainte de a-i iubi pe cei din jur, nu ni-l da nimeni.

De obicei, se presupune ca in masura in care ma iubesc pe mine insami, nu ii iubesc pe altii.

Este o prejudecata pe care am dobandit-o prin educatie si este extinsa la nivelul intregii societati,  cu foarte putine exceptii.

Despre iubirea de sine nu imi amintesc sa ne fi invatat familia, scoala, societatea, in general.

Cu toate ca auzim acea voce interioara care ne spune ca suntem demni de iubire si de respect, totusi nu stim daca o decodificam corect si cat de mult trebuie sa ii urmam indemnul.

Carentele acestei iubiri de sine sunt dificil de compensat, ne afecteaza deciziile, amprenteaza relatiile deficitare pe care le avem, indreptandu-le spre esec sau spre conflict.

Iubire de sine, egoism si altruism

Egoistul nu se iubeste pe sine prea mult, ci prea putin, ba chiar se uraste pe sine, desi pare preocupat de sine insusi.

Egoistul se intereseaza numai de el insusi, vrea totul pentru el, simte placerea maxima numai cand primeste sau ia, nu atunci cand trebuie sa ofere.

Egoistul nu intelege semnificatia lui „a darui” si este interesat de lumea exterioara doar in masura in care poate sa obtina ceva.

Chiar si atunci cand preocuparile pentru altii sunt manifeste, de fapt egoistul simte un grad inalt de ostilitate fata de obiectul preocuparilor sale si vrea sa compenseze aceasta ostilitate print acest altruism.

Altruistul nu vrea nimic pentru el, totul este pentru altii, se mandreste cu acest comportament si mod de gandire si totusi este nefericit si are relatii nesatisfacatoare cu cei din jur.

 

Practica psihanalitica arata faptul ca altruismul este un simptom printre altele: o persoana sufera de aceasta paralizie a capacitatii de a iubi sau de a se bucura de ceva,  este cuprinsa de sentimente de ostilitate, iar  masca altruismului ascunde de fapt un mare egoism.

Cum iti dai seama ca esti victima unei persoane „altruiste”?

In relatia cu o astfel de persoana, esti anxios, tensionat, te temi de dezaprobarea ei  si incerci sa te ridici la inaltimea pretentiilor sale.

Desi nu cunosti aceasta ostilitate indreptata catre tine de catre altruist, o simti; simti ca nu poti sa gresesti fata de aceasta persoana altruista, te simti obligat sa nu o dezamagesti, iti pui singur pe umeri un mandat al omului supus. Supus cui, de fapt? Egoismului din spatele mastii altruistului.

IUBIRE DE SINE SI NARCISISM

Sigmund Freud, parintele psihanalizei,  punea pe aceasi pozitie iubirea de sine cu narcisismul,  cu intoarcerea propriului libido catre tine insuti.

Freud se gandeste la situatia originara dintre mama si copil: doua obiecte, fiecare dintre ele primind o parte a investitiei libidinale a copilului.

Narcisicul iubeste ceea ce este el insusi, ceea ce a fost el insusi, ceea ce ar vrea sa fie sau persoana care a fost o parte din sine insusi.

Narcisimul are legatura cu dezvoltarea umana  timpurie, iar Freud, parintele psihanalizei, spunea ca daca revii la stadiile timpurii de dezvoltare esti incapabil de iubire.

Din perspectiva sa si a epocii sale, iubirea si iubirea de sine se exclud reciproc: cu cat mai mult este din una, cu atat mai putin va fi din cealalta.

Freud nu a putut sa inteleaga iubirea dincolo de aspectul instinctelor.

Instrainarea de sine si de ceilalti traita de narcisic este insotită nu doar de “iubirea imaginii de sine”, ci si de  stari de anxietate, pe care narcisicul si le estompeaza prin supraevaluarea si cautarea succeselor si gratificarilor in tot ceea ce  face.

De asemenea, orice mic esec are un puternic ecou in sine, destramand fantasma imaginii de sine in care traieste un narcisic.

Psihanalista Karen Horney afirma ca „narcisicul se alege pe sine ca obiect al iubirii sale nu pentru ca nu ii iubeste sau pentru ca ii uraste pe ceilalti, ci pentru ca se cauta pe sine in ceilalti.”

IUBIREA DE SINE – CE PRESUPUNE?

Intrucat se considera a fi o virtute faptul de a-i iubi pe cei din jur, si  a te iubi pe tine insati/insuti, ar trebui sa fie o virtute, intrucat si tu esti o fiinta umana.  Cu atat mai mult cu cat si noi insine suntem obiectul propriilor sentimente si atitudini.

Atitudinea fata de noi insine si fata de cei din jur nu trebuie sa se opuna una alteia, ba chiar o atitudine plina de iubire fata de ei insisi se va simti la cei capabili de iubire pentru cei din jur.

Pretuire de sine, grija, respect, responsabilitate si cunoastere – toate aceste aspecte sunt interdependente, se regasesc la persoana matura emotional care a renuntat la visele narcisiste de omnipotenta si a carei smerenie are ca baza propria  forta interioara.

Pretuirea de sine – cu cat de pretuiesti pe tine mai mult, cu atat mai mult descoperi ca ai ceva de dat si celorlalti.

Cand te uiti la tine, intreaba-te „Ce ar iubi altcineva la mine?” – singurul raspuns ar trebui sa fie „Pe mine insami/insumi.”

Cei care dau un astfel de raspuns sunt cei care pun pret pe ceea ce sunt, nu pe ceea ce fac.

Faptele noastre bune sunt  limitate, se termina undeva si, evaluandu-ne doar in acest mod, limitam scopul iubirii la „a face”.

De obicei, oamenii care se apreciaza pe ei si pe cei din jur mai mult prin ceea ce fac, sunt cei care sunt marcati emotional.

Educatia occidentala induce iluzia conform careia, cu cat ceva este mai palpabil,  mai tangibil, cu atat ne va satisface mai mult si vom avea mai multa incredere.

Insa iubirea este abstracta – cu toate acestea, cercetarile stiintifice confirma ca este la fel de puternica si poate mai eficienta decat medicina – atat cand exista, dar si atunci cand lipseste.

Cu cat avem mai multa grija si  mai mult respect fata de propria persoana si  cu cat manifestam mai multa responsabilitate si mai multa cunoastere fata de noi insine, cu atat mai mult vom putea sa manifestam aceste aspecte si fata de cei din jurul nostru, mai ales intr-o relatie de iubire.

Grija este un aspect al iubirii fata de cel iubit  si se poate exemplifica prin iubirea mamei pentru copilul sau si ne impresioneaza de fiecare data aceste dovezi care par a se desfasura – cu unele exceptii – intr-un firesc al lor. Sau iubirea pentru flori sau necuvantatoare. Nu putem afirma ca le iubim, daca nu le ingrijim. Cand lipseste „grija activa”, lipseste iubirea.

Grija implica responsabilitate – dar nu ca datorie, nu ca ceva impus de exterior, pentru ca responsabilitatea, in adevaratul sens, este un act voluntar, este un raspuns la nevoile unei fiinte umane. In exemplul mamei care isi iubeste copilul, aceasta responsabilitate se refera in primul rand la grija pentru nevoile fizice ale copilului, iar intr-o relatie matura, se referain primul rand la nevoile emotionale ale celui de langa noi.

Pentru ca responsabilitatea sa nu degenereze in dominatie si posesivitate, trebuie sa existe un al treilea aspect: respectul.

Radacina acestui cuvant este „respicere” si semnifica „a privi la”, adica acea capacitate de a vedea persoana asa cum este ea si de a fi constient de individualitatea sa.

Respectul nu are nicio legatura cu frica sau cu veneratia, insa presupune preocuparea ca aceasta persoana sa se dezvolte si sa creasca pentru propriul sau bine, pe propria sa cale.

In relatia de iubire, te simti una cu aceasta persoana iubita asa cum este ea, nu asa cum ai vrea tu sa fie.

Respectul este posibil doar daca eu mi-am castigat independenta fara sa manifest nevoia de a domina sau exploata. Fundatia acestui tip de respect este libertatea.

Francezii obisnuiesc sa spuna”L’amour est l’enfant de la liberte” –  „iubirea este copilul libertatii”.

„Fara libertate, este ca si cum ai incerca sa zbori pe cer cu o singura aripa. Unii oameni dispun de aripa iubirii, iar altii de cea a libertatii. Nici unul nu reuseste insa sa zboare. Ca sa zbori, ai nevoie de ambele aripi.”

– Osho –

Dar cum poti respecta o persoana fara sa o cunosti?

Grija si responsabilitatea sunt conduse de taina cunoasterii, care la randul ei are in spate un alt aspect important: preocuparea.

Cunoasterea, ca aspect fundamental al iubirii, este o cunoastere care patrunde in profunzimea lucrurilor.

Este posibila numai daca poti depasi nivelul preocuparii pentru propria persoana si il poti astfel vedea pe cel de langa tine, poti sa incerci sa ii „dezlegi” taina.

Este greu sa ajungi la acest nivel, in masura in care pe tine insati afirmi ca te cunosti si  realitatea arata altceva.

Cunoasterea atenta, nu prin control, sadism sau manipulare, nu prin dominare, forta sau distrugere – ci cunoasterea prin iubire.

Taina cunoasterii prin iubire este insasi trairea in relationare, comuniune si in unime, dincolo de relatie,  comunicare si unire.

<<Continua sa-l cercetezi si sa-l cauti pe celalalt, descoperind noi mijloace de a fi unul cu celalalt. Fiecare om este un mister intr-atat de infinit, de incomensurabil, incat nu este posibil sa poti spune vreodata: “Am cunoscut-o” sau “L-am cunoscut”. Cel mult, poti spune: “Mi-am dat toata silinta, insa misterul ramane mister.”>>

– Osho –

Doar in relationare,  comuniune si unime, iubirea ne da raspunsurile pe care le cautam, ne descoperim si  descoperim omul de langa noi.

Pana nu vom rezolva lucrurile in interiorul nostru, nu vom putea dezlega aceasta taina a noastra si a celor de langa noi.

„Cunoaste-te pe tine insuti si vei cunoaste universul” este indemnul oracolului din Delphi – cand nu te cunosti pe tine insuti si esti intr-o stare de confuzie, cand nu stii cine esti, cum ai putea sa crezi ca il cunosti pe cel de langa tine?

„Iubirea nu se naste in voi decat daca deveniti un cerc perfect: un intreg multumindu-se cu sine. Atunci iubiţi tot ceea ce vine spre voi.”

– Osho –

Te poti cunoaste prin meditatie, astfel incat iubirea sa nu devina  un motiv de suferinta.

Dupa o existenta meditativa care iti va da ocazia sa te cunosti si sa inveti cu adevarat sa traiesti singur, sa te bucuri de existenta fara niciun motiv exterior, vei putea sa intelegi sensul vietii  alaturi de altcineva.

Iubirea iti arata cine esti si unde te afli, te ajuta sa devii constient de haosul si de confuzia din viata ta.

Iubirea iti arata unde sunt problemele ce trebuie rezolvate, pentru ca pana acum le-ai neglijat.

„Fara iubire, omul nu isi constientizeaza problemele. Asta nu inseamna ca si le-a rezolvat. Daca nu ai la dispozitie o oglinda, nu inseamna ca nu mai ai o fata.”

– Osho –

Pe masura ce privesti atent in oglinda, incepi  sa cresti, incepi sa iti desenezi „cercul interior” si sa intelegi ca nu iubirea creeaza problemele, ci ego-ul.

Cuvantul „iubire” nu spune, din pacate, prea multe, insa ne indica directia corecta.

Cred ca aceasta directie corecta are legatura in primul rand cu sufletul, mai putin cu sexul si cu corpul.

Cand o relatie te ajuta sa iti vezi chipul real, atunci este o relatie spirituala, careia iubirea ii imprima puritatea, frumusetea si sfintenia ei.

Sensul unei relatii este, de asemenea, sa iti ajuti partenerul sa se cunoasca, sa isi dea jos „mastile”, sa fie real, sa ai o relatie de impartasire, in care libertatea si independenta sunt reciproc respectate.

Cand „iubirea” te determina sa pui cat mai multe masti, este doar (inca) o legatura in afara evolutiei tale spirituale.

Cand mastile,  ipocrizia si conditionarile fiecaruia incep sa fie recunoscute, integrate, acceptate si sa se dizolve intr-o relatie de iubire, cand vindecarea copilului interior incepe sa se  faca simtita,  atunci esti pe drumul cel bun, aceasta este relatia unui cuplu care evolueaza spiritual.

„Oamenii cu adevarat constienti sunt oameni iubitori. Ei au renuntat la imaginile de sine si au riscat o privire dincolo de masca. Astfel si-au descoperit tot mai mult adevaratul Sine, pe care au inceput sa-l iubeasca. Iar aceasta iubire radiaza si spre altii.”

– Peter Michael Dieckmann –

Iubeste-te pe tine insuti – doar astfel vei  iubi cu adevarat! Iar daca vrei sa te programezi la consultatii, imi poti scrie pe adresa lucia_mona_georgescu@yahoo.com sau ma poti contacta telefonic, la nr. 0722.501050.

Mona Georgescu, psiholog clinician

Principii adleriene de crestere si educare a copiilor

Fondator al psihologiei individuale, Alfred Adler este primul psiholog care a creat o viziune holista asupra personalitatii si este al doilea mare dizident al lui Sigmund Freud, alaturi de C.G. Jung.

Adler a introdus in psihologie teoria ”complexului de inferioritate”, complex prezent in fiecare dintre noi si care, pentru a fi depasit, este sustinut de ”vointa de putere”.  Daca acesta vointa de putere a unei persoane devine dominanta, atunci vorbim despre o personalitate nevrotica.

Pentru ca nu este usor sa fii parinte, dar nu este usor nici sa fii copil, iata cateva principii adleriene de crestere si educare a copiilor:

1. Incurajati copilul

2. Evitati pedeapsa si recompensa

3. Utilizati consecinta logică si naturala

4. Fiti fermi fara a domina

5. Respectati copilul

6. Induceti respectul pentru ordine

7. Induceti respectul pentru drepturile celorlalti

8. Eliminati critica si minimalizati greselile

9. Mentineti rutina

10. Oferiti-va timp pentru antrenament (educare)

11. Castigati cooperarea

12. Evitati sa dati atentie exagerata evenimentelor

13. Faceti un pas lateral (Inapoi) In lupta pentru putere (evitati confruntarile de putere)

14. Retrageti-va din conflict

15. Actionati ! Tineti-va gura inchisa.

16. « Nu alungati muste » (exasperati de comportamentele deranjante inclinam adeseori sa incheiem conflictul cu comenzi de genul ,,nu fa asta,opreste-te, nu, nu, gabeste-te, fii cuminte, fii linistit”)

17. Aveti curajul de a refuza, de a spune ,,nu”

18. Evitati primul impuls – faceti ceea ce este mai putin asteptat sa faceti.

19. Stapaniti-va supra-protectia

20. Stimulati independenta. ,,Sa nu faci niciodata nimic pentru copilul tau din ceea ce poate face singur”.

21. Stati deoparte in timpul certurilor dintre copii

22. Nu va lasati condusi de frica

23. Vedeti-va de treburile dvs (sunt multe situatii in care nu trebuie sa interveniti)

24. Evitati capcanele milei

25. Cereti de la copii actiuni rezonabile ce presupun rezolvare pe o perioada mai mare de timp si nu ,,acum si aici”.

26. Puneti-i pe toti in aceeasi barca, considerati-i egali intre ei si priviti-i ca egali!

27. Ascultati!

28. Tineti cont de tonul vocii dvs.

29. Luati-o mai incet, sau iincetul cu incetul!

30. Nu incurajati ,,obiceiurile proaste”

31. Distrati-va impreuna

32. Vorbiti cu ei, nu lor!

33. Infiintati un consiliu de familie.

Sa iti fie de mare folos aceste principii de crestere si educare a copilului!

Interactiuni patologice intre parinti si adolescenti

Psihosociologul francez Jacques Salome spune ca „Nu toate familiile pot fi un mediu toxic, dar multe dintre ele pot deveni astfel… fara sa vrea si fara sa stie acest lucru.”

Exista situatii cand opozitia dintre adolescent si parinti atinge cote foarte mari, adolescentul manifestand opozitie fata de toti adultii cu care interactioneaza, fata de intreaga societate. Interactiunile sale devin rigide iar adolescentul se precipita in conduite din ce in ce mai patologice sau reprobabile din punct de vedere social.

Asa cum am mentionat in articolul anterior dedicat relatiei dintre adolescent si parintii sai, conflictul parinte-adolescent este un rezultat al procesului firesc al adolescentei, al maturizarii si o dovada a dificultatilor parintilor si adolescentului, deopotriva.

Acesta nu este articol care sa contina diverse ”tips & tricks” sau un mare numar de ”cum sa …” asa cum deja ai citit pe alte site-uri, ci este un material care te indeamna sa privesti cu seriozitate si cu atentie la cauzele psihologice ale degradarii relatiei dintre tine si adolescentul tau.

Consider ca ”tips & tricks” despre cresterea si educarea copilului/adolescentului pot fi aplicate atunci cand situatia nu a devenit ”exploziva”. Am remarcat ca parintii foarte ocupati adora aceste ”tips & tricks”, dar o scurtatura este doar o scurtatura. S-ar putea sa iti pacalesti adolescentul, o scurta perioada de timp, dar la ce bun? Mai ales ca te pacalesti si pe tine, in acelasi timp, evitand sa te uiti cu atentie la relatia dintre tine si adolescentul tau.

Daca esti un parinte care are nevoie numai de ”tips & tricks” pentru cresterea si educarea copiilor, acest articol nu este pentru tine. De asemenea, daca esti o mamica din categoria mamicilor care ”le stiu pe toate”, acest articol nu este nici pentru tine.

Daca esti un parinte care vrea sa se ocupe cu adevarat de relatia cu copilul/adolescentul sau, atunci te invit, cu drag, sa citesti mai departe.

Daca ati ajuns intr-un moment ”exploziv” asta inseamna ca fiica/fiul tau ”apasa butoane” care iti creeaza mari disconforturi ce ascund, de multe ori, adevaruri despre tine (la care sigur nu aveai cum sa te gandesti, din diverse motive).

Si mai inseamna ca tu, in calitate de parinte si de prim educator al copilului tau, ai o reala nevoie sa intelegi cauzele mai profunde ale degradarii relatiei voastre si a atmosferei din familia ta.

Adolescentul tau nu face decat sa iti arate o ”oglinda” de care, poate, este bine sa tii seama. Mai ales atunci cand nu te mai poti controla si apelezi la jigniri, ridici vocea si iti pierzi controlul in fata acestuia, in mod nejustificat.

Referitor la degradarea relatiei dintre adolescenti si parinti, o serie de psihologi importanti au ajus la urmatoarele concluzii:

• Prosen si colaboratorii coreleaza criza mediului de viata al parintilor cu criza adolescentei
• Shapiro considera ca slabiciunile in procesul de autonomizare a adolescentului evidentiaza slabiciuni ale Eului parintilor
• Braconnier si Marcelli afirma ca aceasta criza parentala se dezvolta in oglinda cu aceea a adolescentului
• Ladame mentioneaza importanta proiectiilor parentale ca factor perturbator in adolescenta

Atunci cand este vorba despre grave tulburari de personalitate, tulburarile adolescentului trebuie puse pe seama interactiunilor patologice din cadrul grupului familial, care dau cont de abuzurile emotionale care se pun in scena in familie.

Aceasta situatie se observa la adolescentii asa-numiti ”limita” sau la cei care sufera de tulburari de personalitate narcisice, proveniti din familii fragile, care nu pot suporta eforturile de separare-individuatie ale adolescentului.

Te invit sa recitesti si aceste articole: Controlul comportamentului incepe cu parintii si In familie: iubire neconditionata si responsabilitate,  ambele apartinandu-i psihologului Tony Humphreys.

Dupa Shapiro, esecul de dezvoltare a unei relative autonomii a Eului adolescentului poate fi pus pe seama unei slabiciuni a Eului parintilor, acestia insisi prezentand o ’’identitate difuza” – parintii reactioneaza la orice tentativa de independenta a adolescentului considerandu-l pe acesta din urma ca fiind dependent, incapabil, incompetent, fara discernamant; adolescentul se simte controlat de catre parinti, invadat.

In astfel de conditii, adolescentului ii sunt diminuate – as putea sa spun ”cu succes” –  increderea in sine, stima de sine, respectul de sine.

Rolul periculos al proiectiilor parentale asupra adolescentului este recunoscut de catre marea majoritate a psihologilor, psihoterapeutilor, psihanalistilor, mai ales atunci cand proiectia devine modul relational privilegiat in familie.

Criza varstei mijlocii a parintilor („midlife crisis”) sau „criza maturitatii” (45-55 de ani) survine simultan crizei adolescentei provocand perturbari familiale profunde, chiar zdruncinari ale celulei familiale: acestea sunt normale atunci cand este vorba doar despre „desprinderea” adolescentului din „intregul familial”; dar, pe acest fond, se poate ajunge chiar si la o afectare a cuplului parental.   

Parintii de adolescent nu trec intotdeauna cu usurinta peste criza varstei mijlocii, in aceasta etapa acestia:

• constientizeaza faptul ca timpul este limitat,
• percepep brusc efemeritatea timpului
• isi reevalueaza ambitiile si prioritatile personale si profesionale,
• viata se reorganizeeaza mai mult in functie de timpul care a mai ramas decat in functie de cel care a trecut,
• sunt la o varsta a bilantului, o varsta la care gandirea si reflectia devin mijloacele prevalente de control.

De asemenea, un element de netrecut cu vederea este angoasa timpului care trece si care atrage dupa sine angoasa provocata de teama unei scaderi a sexualitatii, interesul mai mic trezit de partenerul sexual care imbatraneste si el.

Pe langa toate acestea, parintii se confrunta brusc cu o intreaga serie de sarcini noi:

• trebuie sa treaca treptat de la o relatie de tipul parinte-copil la o relatie adult-adult,
• tatal/mama va trebui sa renunte la proiectarea unei parti a propriilor dorinte infantile asupra copilului, sa renunte de asemenea la satisfactia pe care le-o ofera „omnipotenta parentala”
• parintii se confrunta dintr-o data cu explozia pulsionala a adolescentului,
  
• explozia pulsiunilor si mecanismele de aparare ale adolescentului, ii pot aminti adultului propria adolescenta  si sa determine la acesta o crestere a angoasei si o intarire a propriilor aparari, in cazul in care acesta nu poate tolera rememorarea la care este inevitabil supus.

Familia este organizata de multa vreme in jurul unor convingeri limitative, „credinte fundamentale” sau „supozitii fundamentale”, facand din aceasta un grup unit si defensiv.

Daca familia ta functioneaza dupa acest model, adolescentul devine o amenintare a echilibrului familiei si a atmosferei din casa, prin:

• dorintele sale legate de o viata autonoma,
• repunerea in discutie a sistemelor de idealuri parentale,
• alegerile noilor obiecte de interes

Desi sunt normale, aceste miscari ale adolescentului sunt percepute de familie ca un pericol, fiecare membru reactionand prin recurgerea la mecanismele de aparare arhaice amintite mai sus, consecintele fiind estomparea limitelor inter-individuale, facand ca individualitatea si identitatea fiecaruia sa devina confuze.

Ladame preciza: „ceea ce am putut observa in mod repetat in familiile adolescentilor cu tulburari este extrema importanta a identificarii proiective si utilizarea acesteia de catre parintii acestor adolescenti. Cu cat acest mecanism ramane preponderent in functiune, iar nevoile defensive ale parintilor sunt in mod deosebit intense, cu atat posibilitatile unei autentice separari-individuatii ale adolescentului sunt blocate mai puternic”.

Aceste identificari proiective fac ca limitele adolescentului sa devina confuze si se asociaza cu alte mecanisme de aparare: clivaj (cu riscul unei patologii limita dominata de mecanismul bun-rau), idealizare (cu riscul unei patologii narcisice dominate de un Sine grandoman, cf. Marcelli).

Din nefericire, conduitele patologice ale unuia dintre parinti sau ale ambilor – mai ales apararile prin identificare proiectiva – ingreuneaza sau chiar blocheaza posibilitatile de evolutie sanatoasa si de maturizare ale adolescentului; acesta reactioneaza prin conduite deviante (toxicomanie, tulburari obsesiv-compulsive, tentative suicidare, episoade delirante, anorexie mentala, bulimie etc.) care reprezinta atat tentative de compromis intre nevoia sa de autonomie si importanta pastrarii unitatii familiei.

Cu riscul de a repeta: comportamentul mai putin firesc al copilului/adolescentului, este, de cele mai multe ori, doar un simptom de familie. Majoritatea parintilor vor sa controleze comportamentul deranjant al copiilor/adolescentilor, adica aleg partea imposibila a acestei situatii. Comportamentul nu se poate controla, insa adolescentul poate si trebuie ajutat sa inteleaga ce anume din comportamentul sau duce la degradarea relatiei dintre el si parintii sai.

Frica, rusinea si vinovatia pe care i le induci adolescentului tau nu au cum sa duca la controlul comportamentului, nu au cum sa il ajute sa se maturizeze intr-un mod sanatos si sa faca din el un viitor adult matur emotional si responsabil, nu transmit valori si nu il vor determina sa se transforme din interior. Poate va face mici schimbari la exterior, dar e bine sa ai in vedere ca in interiorul sau toate aceste tensiuni vor mocni, ducand la acumularea de resentimente care se vor descatusa, la un moment dat, sub diverse comportamente reprobabile, si in timp, pot duce la boli – pentru ca sentimentele ingropate de vii nu mor niciodata. Lucurul asta este valabil si pentru copii, si pentru adolescenti, si pentru persoane mature.

Si ce vei face cand te vei confrunta cu probleme si mai grave in relatia cu adolescentul tau? Vei spune, probabil, ca majoritatea parintilor: ”nu stiu cum s-a ajuns aici, doar am facut totul pentru acest copil, si asta e rasplata pentru ce am facut pentru el”. Si te intreb: chiar asa? Sigur ca nu stii cum s-a ajuns aici, dar simptomele au existat cu mult timp inainte ca tu sa le consideri o problema reala, astfel incat au trecut neobservate. Relatia ta cu adolescentul tau nu s-a degradat dintr-o data, peste noapte…

Pe fondul acesta al interactiunilor degradate cu parintii sai, adolescentul poate alege una dintre urmatoarele doua situatii: sa compenseze sau sa exceleze intr-un domeniu – de regula, al scolii. Sa se refugieze in studiu pentru a se proteja de parinti, cu riscul ca acestia sa nu remarce nevoia acestui adolescent de a se refugia, ci sa o interpreteze gresit, in sens propriu narcisic. Urmarea? Cand adolescentului nu ii mai pasa de scoala, aceiasi parinti sunt nedumeriti de ce se intampla astfel.

Mai trist mi se pare ca, desi sunt situatii cand unul dintre parinti stie cu siguranta unde se afla problema si ce o intretine, totusi este incapabil sa intervina, avand propriul sau ritm interior, propriul context sufletesc si propriile sale temeri referitoare la consecintele interventiei sale.

Nu degeaba Osho afirma ca ‘’intr-o lume plina de iubire, terapia nu ar fi necesara deloc’’ Sunt in asentimentul sau … de cele mai multe ori, nu vad iubire in relatiile dintre adolescenti si parintii lor. Nu vad aceasta iubire in viata de zi cu zi, nu vad aceasta iubire pusa in practica … aproape  nicaieri. In schimb, abunda pe FaceBook tot felul de mesaje de iubire divina, la care aparent adera foarte multi, abunda acest delir mistic iar oamenii se lasa cu usurinta dusi de nas si au impresia ca iubesc. Si da, poate ei iubesc, dar iubesc narcisic, iubesc patologic, iubesc raniti fiind si ranesc la randul lor. Trist, dar adevarat…

Iubirea este actiune, este concreta, nu doar vorbe frumoase, nu jigniri, nu aparari, ci responsabilitate si responsabilizare, asumare si chiar pretentii realiste de la copilul tau. Si nu pe termen scurt, ci pe termen lung. Si, pana la urma, trebuie sa te responsabilizezi intr-un mod cat mai sanatos, indiferent ca este vorba despre a-ti iubi parintii, copilul, sotul/sotia, iubita/iubitul.

Este absolut firesc sa iti doresti tot ce este mai bun pentru copilul tau, sa fie fericit, sa aiba tot ce isi doreste, dar atunci cand tu faci totul pentru copilul tau, in locul sau … ai incetat sa iti iubesti copilul. Mai ales atunci cand i-ai permis sa evite responsabilitatea, cand nu i-ai creat un cadru rezonabil in care sa stie care sunt granitele si regulile si nu i-ai oferit ocazia sa cunoasca ce consecinte are nerespectarea acestora.  Atunci cand, la polul opus, ii stabilesti, dintr-o data, granite rigide si reguli pe care nu le poate negocia.

Sau atunci cand i-ai aratat din plin cat de bine te pricepi sa scapi controlul si sa intri in razboi cu el. Sau atunci cand chiar tu este cea/cel care declanseaza conflictele in casa si cand orice moment linistit devine purtator de potential abuziv. Atunci cand ii ceri sa faca ceea ce tu insati/insuti, in calitate de parinte, nu esti in stare sa faci: si anume sa te schimbi. Si asta presupune inclusiv sa nu ii ceri adolescentului sau sa renunte la Facebook sau la i-phone, atata vreme cat tu ca parinte esti dependent de acestea.

Este frustrant sa fii parinte intr-o astfel de situatie, dar … probabil deja ai remarcat: scuzele tale nu au valoare in ochii adolescentului tau, iar el iti va arata asta clipa de clipa, va apela la mecanisme de aparare prin care iti arata, de fapt, de ce si unde nu te descurci ca parinte.

Orice parinte isi doreste o relatie armonioasa cu copilul sau, iar ideal este ca in relatia dintre parinti si copii, fiecare sa simta cum creste. Ca parinte, poti sa inveti si este absolut necesar sa iti pastrezi fermitatea – ceea ce presupune a fata fata situatiilor conflictuale, fara tipete, fara jigniri, cu un ton calm si sigur in acelasi timp, fara a apela la pedepse, fara a intimida copilul/adolescentul si fara a abuza de pozitia de parinte.

Este absolut necesar sa incerci sa iti intelegi copilul/adolescentul, poti sa inveti sa ii asculti dorintele si fricile, dar mai ales este important sa inveti cum sa il ajuti sa isi depaseasca fricile.

Poti, de asemenea, sa ii dai voie sa devina regizorul propriei sale vieti, sa devina un adult responsabil, autonom – asa cum este firesc sa fie orice persoana adulta: independenta de parintii sai si de oamenii din jur, din punct de vedere afectiv, financiar sau material.

Te invit, cu blandete, sa treci peste ”rusinea” de a-ti recunoaste limitele de a nu reusi sa gestionezi relatia cu adolescentul tau si sa apelezi la ajutor specializat din partea psihologului, pentru a trece cu bine peste aceasta etapa delicata din viata voastra si pentru ca familia ta sa nu fie acel mediu toxic la care se refera Jacques Salome la inceputul articolului meu.

Pe parcursul consultatiilor pe care le am cu parintii si cu copiii/adolescentii, ies la suprafata exact realitatile mai putin comode ale partintilor … copiii, indiferent de varsta pe care o au, nu fac decat sa arate, prin comportamentul lor ”problematic”, realitatile familiilor din care provin. Realitati uneori trecute cu vederea, uneori dureroase, alteori frumoase si usor de suportat pentru membrii familiei, uneori imposibil de gestionat de catre parinti, dar si de catre copii. Exista, insa, intotdeauna, partea pozitiva a oricarui comportament problematic, partea care ne arata, nu neaparat intr-o lumina foarte puternica, ca acolo, totusi, exista foarte multe resurse ce pot fi folosite pentru depasirea situatiilor ”problematice”.

In curand, voi relua ATELIERUL PARINTILOR FASCINANTI, ale carui detalii vor fi anuntate pe site si la care – daca esti parinte de prescolar si scolar mic, te astept cu mult drag!

Pana atunci, daca te confrunti cu probleme de ordin emotional care simti ca te coplesesc, daca relatia cu copilul tau nu se afla pe un fagas bun, nu ezita sa ma contactezi pentru consultatii: e-mail lucia_mona_georgescu@yahoo.com, telefon: 0722.501050.

Bibliografie: Daniel Marcelli, Alain Braconnier – Tratat de psihopatologia adolescentei

Mona Georgescu, psiholog clinician

*Nota: Conform Legii nr. 8/1996 privind proprietatea intelectuala, reproducerea sau preluarea acestui text, prin mijloace mecanice sau electronice, partial sau in intregime, este interzisa.

Esti Fericita?

Fericirea …

Un subiect atat de delicat, atat de controversat si atat de frecvent dezbatut de catre specialisti din diverse domenii si din foarte multe puncte de vedere – al etapei de viata, al varstei, al banilor, al carierei, al familiei, al realizarilor profesionale, al stilului de viata, etc.

Poate nu voi spune nimic nou pentru nimeni, sau poate voi reusi sa ating sufletele celor care fac un popas asupra acestor randuri-ganduri…

Cu ceva timp in urma, am dezbatut acest subiect impreuna cu bunica mea. Am intrebat-o care este clipa in care s-a simtit cu adevarat fericita?

Tinand cont de faptul ca raspunsul a venit din partea unei persoane care se apropie de varsta de 90 de ani, mi-a dat de gandit nu doar rapiditatea cu care mi-a raspuns, dar si naturaletea, sinceritatea si prezenta in acel moment: “Cand am fost singura la Varful Omu si eram in natura, doar eu si Dumnezeu!”

Un raspuns despre un moment in timp, un moment dintr-o viata de aproape 90 de ani. Deci nu a raportat acea clipa de fericire la momentul casatoriei sau al nasterii celor doi fii, la momentele de reusita la servici sau la alte momente de peste timp – importante si ele, desigur, dar care nu pot avea semnificatia pe care o are Fericirea.

Mi-a dat de gandit. Au inceput sa imi rasara tot felul de intrebari, cum ar fi:
•    Cand am inceput sa ne gandim la fericire?
•    De ce credem ca cei jur sunt responsabili pentru fericirea noastra?
•    Unde salasluieste, de fapt, fericirea?
•    De ce nu ne invata nimeni ca suntem singurii responsabili pentru propria fericire?

Intrebari care – pentru mine – au generat si mai multa munca interioara.

Este o  munca pe care va invit sa o incepeti (sau sa o reluati) …  voi cu … voi insiva.

Nimeni nu va face aceasta munca in locul nostru. Si probabil este si munca cea mai grea, pentru ca Fericirea nu se invata asa cum se invata matematica, gramatica sau istoria – nu exista profesori de fericire – si nici nu exista cursuri “ready-made” pentru asa ceva.

La fel ca Iubirea, Fericirea este si ea abstracta – dar cu toate acestea, cercetarile stiintifice confirma ca ambele sunt la fel de puternice si ca, atunci cand exista, pot fi mai eficiente decat medicina. Atunci cand lipsesc … stim deja ca niciun medicament nu le poate inlocui.

Mastile pe care – mai mult sau mai putin constient – ni le punem zi de zi, pentru a face fata constrangerilor realitatii, regretele pentru trecut si ingrijorarile pentru viitor – toate acestea ne indeparteaza nepermis de mult de la drumul nostru, de la esenta noastra.
Ne indeparteaza de momentul prezent, ne indeparteaza de momentul “aici si acum”.

Priveste profunzimea clipei prezente si bucura-te de viata – cred ca acesta este talentul de a trai, aceasta este arta de a trai. Arta de a nu ne opune existentei.

Am observat ca atunci cand te opui problemelor care apar, atunci apare suferinta, atunci apare nefericirea. Desi este greu – mai ales ca urmare a constrangerilor realitatii in care traim – a accepta inseamna, totusi, a suferi mai putin.

Propria  valoare si propriul potential interior nu au legatura cu viata profesionala, cu cartile de credit sau cu celelalte “instrumente” de care doar ne folosim pentru a putea face fata momentelor pe care trebuie sa le traversam.

Desi avem atatea instrumente la dispozitie, nu suntem niciodata multumite cu ceea ce suntem, cu ceea ce avem, iar atentia si dorintele noastre se indreapta mereu catre altceva. De ce? Pentru ca suntem oameni si ne lasam mult prea des influentati de societate, uitam de noi si de nevoile noastre reale, si incercam sa cautam mai departe. Ce cautam, de fapt?

De cele mai multe ori, cu fiecare realizare pe care societatea o pretinde de la noi si pentru care apoi ne si admira, nu facem decat sa mai punem o masca si sa mimam o fericire pe care de fapt nu o traim. Avem succes, si totusi simtim ca nu suntem fericite.

Oare pentru ca, de fapt, nu mai suntem demult noi insine si nu mai traim demult conform firii noastre? Oare pentru ca simtim ca nu acesta este drumul cel bun pentru a ne putea implini destinul? Sunt parti din suflet carora le dam drumul fara voia noastra, si cand realizam ce am facut … regretam.

Cred ca nu s-ar intampla astfel daca ne-am cunoaste cu adevarat unicitatea sau am lucra cu noi mai mult la acest aspect, dar pentru aceasta trebuie sa fim prezente “aici si acum”.

Cat de prezenta esti tu in viata ta? Cat de mult participi la propria ta viata interioara?

Fericirea este Aici si Acum. Iubirea este Aici si Acum. Frumusetea este Aici si Acum. Viata este Aici si Acum.

Totul se intampla, de fapt, Aici si Acum. Tu unde esti? Acolo unde esti – esti fericita? Iar daca nu esti fericita … de ce nu esti fericita?

Inchei cu un gand al lui Mahatma Ghandi: „Fericirea este armonia dintre ceea ce gandesti, ceea ce spui si ceea ce faci” si iti doresc din tot sufletul sa gasesti aceasta Armonie!

Mona Georgescu, psiholog clinician

Daca vrei sa te programezi la consultatii, poti trimite un e-mail la lucia_mona_georgescu@yahoo.com, sau poti suna la nr.tel. 0722.501050

Profita de puterea de a-ti face viata fericita

In urma cu putin timp, o cititoare a site-ului mi-a scris un mesaj amplu si foarte trist, din care extrag urmatorul sau gand: ”Nu pot sa fiu fericita fara barbatul de care m-am despartit in urma cu trei ani. De atunci, viata mea nu mai are rost, nu gasesc nici cea mai mica placere in viata de zi cu zi. Ce sa fac pentru a aduce acest barbat inapoi in viata mea?”

Primind frecvent astfel de mesaje, pot sa simt atat starea de vid interior, cat si intensitatea emotionala data de tristetea apasatoare cu care se confrunta persoanele care imi scriu.

Dar pot sa intrezaresc si farama aceea de lumina in care se afla, asezat cuminte si asteptand sa fie regasit, potentialul pe care acestea il au pentru a depasi momentele delicate cu care se confrunta.

In timpul sedintelor cu persoanele cu care sunt onorata sa lucrez si care m-au ales ca psiholog pentru a-si intelege dinamica vietii emotionale, alteori in timpul cursurilor pe care le sustin, realizez cat de mult ne-am obisnuit sa credem ca viata noastra depinde de persoanele din exterior, indiferent cine ar fi acestea.

Observ cata forta are aceasta investire afectiva si cu cata forta o proiectam pe acele persoane care par, la un moment dat, sa raspunda proiectiei noastre, integrandu-se, aparent, in setul nostru de idei despre relatie.

Un set personal de idei, o idealizare ce au in comun dorintele si nevoile noastre profunde si basmele cu Feti Frumosi si cu Ilene Cosanzene … Basmul ”Iubirea e de ajuns” este doar un basm din care multi oameni nu se pot trezi, se pare, nici cand constata din propria experienta ca basmul ramane un basm, iar omul de langa tine este la fel de om ca si tine, de altfel.

Ajungem sa traim in aceasta fantasma, in aceasta simbioza patologica din care nu mai putem iesi, pierdem capacitatea de a fi obiectivi, suntem in schimb spectatori la propria suferinta, care se amplifica de la o zi la alta.

”Vreau sa fiu fericita langa un anumit barbat. De ce nu vine in viata mea, cand stie ca nu pot trai fara el?” sau ”Simt ca am pierdut controlul asupra vietii mele” sau ”Voi recapata vreodata controlul asupra vietii mele? Voi putea sa fiu ca inainte?” sau ”Viata mea a ajuns un dezastru” sau ”Nu mai sunt in stare sa fac tot ceea ce faceam inainte de a ma casatori/de a incepe relatia asta” sau ”Nu asta este ceea ce mi-am dorit de la viata” sau ”Eu imi doream cu totul altceva de la casatoria asta”  sau ”El/ea mi-a distrus increderea in mine”sau ”Am ajuns sa ma urasc pentru felul in care accept sa traiesc” sau ”Nu am curajul si puterea sa mai fiu EU” sau ”Nu ma mai simt demult in largul meu langa partenerul de viata” sau ”Iubirea e complicata” sau ”El/ea este de vina pentru tot ce mi se intampla si pentru ca viata mea este urata” sau ”Ea/el nu ma respecta, imi vorbeste distant si urat, de cele mai multe ori” sau ”Relatia mea merge din ce in ce mai prost si nu am curaj sa spun STOP” … si multe alte ganduri de acest fel, care ajung sa domine si sa inghete persoanele care solicita consultatii si ajutor de specialitate.

Cu astfel de ganduri amestecate, care ascund rani profunde si un haos interior,  se confrunta o buna parte dintre pacientele mele.

Conflictele interioare pe care le poate trai cineva care traverseaza perioada acestor intrebari pot fi uriase, mai ales cand toata tesatura fina a perceptiilor si reprezentarilor despre relatii si despre viata, incepe sa se destrame dramatic.

Sunt convinsa ca astfel de ganduri pot sa apara oricarei persoane, in diverse etape de viata, atunci cand asteptarile de la viata au ca fundatie amprentele adanci pe care le-au lasat relatiile dintre parintii nostri, mica noastra copilarie, apoi adolescenta si tot ce a venit peste aceste momente.

Din experienta pe care o am atat cu persoanele care vin la consultatii, cat si cu participantii care vin la cursurile mele – marea majoritate a acestora fiind femei, media de varsta a celor ce incep sa isi adreseze intrebari de genul celor sus-mentionate,  a scazut. Din ce in ce mai multe persoane foarte tinere incep sa isi dea seama ca basmele si iluziile cu care au fost crescute incep sa se destrame, dupa ce le-au afectat viata, rapindu-le autonomia emotionala.

Una dintre concluziile la care cele mai multe dintre aceste persoane au reusit sa ajunga, pe fondul haosului din relatia de cuplu, este ca iubirea nu este de ajuns. Ea trebuie sustinuta concret, si nu intretinuta cu basme si iluzii.

Asa este, iubirile trebuie sustinute concret, insa pornind de la o ”curatenie” interioara a partenerilor si continuand cu o comunicare ecologica, care sa nu contina mesaje ascunse, mesaje duble, locuri de interpretare, distorsiuni sau generalitati. Si chiar pot  fi sustinute concret atunci cand vorbim despre parteneri de viata ce si-au (re)dobandit linistea interioara, increderea in sine, si-au recladit stima de sine si capacitatea de monitorizare a comportamentului si a gandurilor automate, distorsionate.

Psihanalistul Otto Kernberg afirma ca un cuplu ajunge la maturitate doar dupa ce parcurge fazele sado-masochiste. Tinand cont de faptul ca etapele formarii unui cuplu par a fi identice cu etapele de dezvoltare ale unui copil, intr-adevar, pe scena cuplului se pot activa foarte multe aspecte care tin de o anume stadialitate si uneori de patologii, aspecte care au fost bine ”depozitate” in inconstientul partenerilor. Exista deja renumitele cupluri care se straduiesc in mod constient sa mentina o imagine publica nerealista a relatiei lor, sau cupluri in care sotia este exploata de sot prin proiectia propriului ei sadism, exista cupluri in care tipurile de personalitate si posibil patologiile partenerilor genereaza un nou tipar comportamenal al cuplului, sau o noua patologie a cuplului. Exista tipuri diferite de parteneri, fiecare colorand, in stil propriu, relatia de cuplu cu tipul sau de personalitate.

Relatiile de iubire oscileaza intre o presupusa normalitate si, din nefericire, o reala patologie, in multe dintre situatii. De aceea, este de dorit ca solutionarea conflictelor dintr-un astfel de cuplu sa se faca impreuna cu un psiholog.

Din haosul acesta interior, din intrebare in intrebare si de la o stare la alta, se filtreaza, uneori pentru ambii partenerii ai unui cuplu, o unica intrebare: ”Cine sunt eu, de fapt, si de ce nu ma cunosc?”

”Cunoaste-te pe tine insuti” este dictonul despre care multi am auzit. Orice terapie, indiferent de orientarea sa, te indruma catre aflarea sensului acestui dicton inscris pe frontispiciul templului din Delphi. A te cunoaste pe tine … persupune atentie interioara, vedere interioara, chiar si auz interior. A te cunoaste pe tine presupune practica, presupune observare de sine si reamintire de sine. De ce sunt necesare toate acestea? Tocmai pentru a nu ne mai lasa condusi de obiceiuri toxice care pot deveni patologice si pentru a nu mai reactiona din reflex la solicitarile mediului.

Ma bucur cand vad ca exista persoane care incep sa (re)devina constiente de ceea ce isi doresc de la viata – mai ales pe fondul conflictelor din relatia de cuplu. Caci, ce oglinda mai buna putem avea, decat partenerul de viata!

De cele mai multe ori, aceste persoane constientizeaza brusc faptul ca isi ”doresc altceva decat pana acum”, incep sa se priveasca pe sine cu alti ochi si incep sa priveasca, cu alti ochi, in sufletul si in viata lor, pentru ca incepand de aici, sa priveasca de pe alt nivel de intelegere catre partenerii lor de viata.

Ce mi se pare insa trist pe fondul conflictelor din cuplu, al dificultatilor sau provocarilor traiului zilnic, este faptulca oamenii nu mai au rabdarea sanatoasa de a-si acorda macar o sansa si ca relatiile se destrama foarte usor. Dar se pare ca este o ”moda” a anilor din urma.

Cu siguranta, ma bucur pentru acele cupluri care dovedesc, prin eforturile comune de reconectare, de aliniere sanatoasa a partenerilor, prin reparatiile emotionale pe care le fac in context mai larg pe fondul consultatiilor, ca iubirea are o valoare terapeutica, daca esti dispus sa o gasesti.

Iar referitor la intrebarea din mesajul primit de la cititoarea mea: consider ca nu trebuie sa fortam sa (re)aducem pe nimeni inapoi in viata noastra, dupa cum nici nu este sanatos, din punct de vedere psihic, ca viata sa ne fie controlata de situatiile din exterior.

Constient sau inconstient, obisnuim sa pierdem incet-incet controlul asupra propriei vieti din diverse motive, o parte dintre acestea fiind in legatura cu:

• faptul ca nu stim sa ”decodificam” semnalele care ne anunta ca vom ajunge intr-un astfel de moment – acestea exista, insa trec neobservate;
• implicarea excesiva in relatii care au devenit toxice, lipsind curajul de a ne repozitiona in mod sanatos sau de a pune punct unor astfel de relatii;
  
• in mod repetat, nu spunem ”NU”, din teama de a nu fi criticati, judecati aspru, respinsi – desi, in adancul sufletului, acel ”NU” a ajuns sa strige mai tare decat ne-am putea inchipui;
  
• sentimentele de vinovatie excesiva si devalorizare;
• sentimentele de inferioritate, descurajare, de rusine, de respingere;
• starile de anxietate, traite in mod repetat, duc la epuizare emotionala si fizica greu de pus in cuvinte;
  
• intretinerea, prin disimulare, a unei imagini pozitive si a unei false gandiri optimiste;
• credem ca daca ne (mai) sacrificam inca o data, acest sacrificiu ne va repara relatiile; nu, sacrificiile – sau mai degraba falsa idee pe care o avem despre sacrificiu, ne va distruge viata;
  
• refugierea in munca si apoi frica de a ne pierde locul de munca;
• frica de a nu avea suficienti bani si conditii materiale cel putin decente;
• frica de singuratate – te poate determina sa te indrepti in directii nedorite;
• faptul ca nu stim sa solicitam ajutorul celor din jur;
• faptul ca nu solicitam ajutor de specialitate, atunci cand starile de tristete, de frica, de furie, devin apasatoare.

Viata este dinamica si consider ca nu putem detine in totalitate controlul asupra ei. Cu toate astea te invit sa  adaugi la aceasta lista propriile tale motive de nesiguranta, de teama in fata vietii, de neliniste interioara.

Dar, retine ca viata ta este dincolo de orice cuvinte si dincolo de orice etichete. Si ca, de asemenea, viata ta are sensul pe care numai tu poti sa i-l dai – nimeni altcineva, ci tu.

Daca simti ca ai nevoie de sprijin specializat pentru depasirea unor astfel de momente delicate din viata ta, te poti programa la sedinte de consiliere, sunand la 0722.501050 sau trimitand un e-mail la lucia_mona_georgescu@yahoo.com .

Profita de puterea de a-ti face viata fericita cat inca mai poti, pentru ca, odata cu inaintarea in varsta, consecintele lipsei de curaj nu vor intarzia sa apara. Si nu uita ca daca vrei ca viitorul sa iti fie frumos, prezentul trebuie sa iti fie frumos.

Cu drag,

Mona

De ce sa participi la SENSE – program de psihologie si dezvoltare personala pentru femei (editia nr. 5, 2014)

SENSE – un proiect de suflet, pentru suflete!

In anul 2010, cu ocazia zilei de 8 Martie, am oferit pentru prima data acest program sub forma unui workshop deschis, apoi pentru una dintre corporatiile care au sediul in Bucuresti, care a dorit sa faca din acest workshop un dar de suflet pentru cele aproape 70 de angajate. Un gest frumos, onorabil, pe care o companie l-a facut pentru doamnele si domnisoarele angajate. Un gest care arata o anume deschidere fata de vasta problematica a sufletului, intr-o lume mult prea grabita si prea ocupata sa ”faca bani”, pentru a mai acorda atentie acestor aspecte.

Cu toate ca SENSE nu a fost conceput pentru a fi oferit in mediile organizationale corporate, de atunci, si alte companii au dorit sa ofere cadou angajatelor acest program – sub forma de workshop sau de tabara, astfel incat am fost deosebit de impresionata de faptul ca exista totusi manageri (putini, din pacate) preocupati de aspecte care tin de viata emotionala a subalternilor, cu atat mai mult cu cat cadoul a fost primit de segmentul feminin al angajatilor. Asadar, am avut onoarea sa lucrez simultan cu femei care ocupa diverse pozitii intr-o organizatie, de la pozitii administrative si executive pana la management de departamente. Dincolo de aparenta unor functii si roluri dintr-o organizatie sau alta, dincolo de prejudecatile societatii asupra femeilor, dincolo de rolurile jucate si de mastile aferente, am descoperit cate un univers in fiecare persoana cu care am lucrat – in cadru ”open” sau in cadru ”inchis”.

Oameni frumosi, in curs de intelegere si infrumusetare interioara. Oameni care au fost puternic amprentati de trecutul personal, ale carui umbre se strecoara si acum, la maturitate, in viata de zi cu zi.

Consider ca intre dezvoltarea personala si cea profesionala trebuie sa existe un echilibru – evolutia personala trebuie sa se imbine armonios cu cea profesionala, iar scalele de valori aferente fiecareia dintre acestea trebuie sa fie de asemenea in armonie. Daca aceasta armonie nu este resimtita, nu numai ca frustarile la locul de munca si in viata personala nu vor inceta sa apara, dar echilibrul suflet-minte-corp are de suferit.

Vreau sa ii felicit pe toti acei manageri care realizeaza ca in viata profesionala a celor cu care lucreaza, emotiile au un rol deosebit de important, putand afecta – intr-un sens sau altul – chiar rezultatele activitatii angajatilor lor.

Pana in acest moment, au participat in cadrul acestui program aproape 300 de femei care au inteles ca, indiferent de varsta pe care o au, indiferent de studiile urmate, indiferent daca si-au format sau nu deja propria familie, indiferent ca detin o diploma sau nu, viata emotionala isi urmeaza cursul sau, putand interveni brusc, luandu-ne prin surpindere, in cele mai neasteptate momente.

De-a lungul timpului, femeile care au participat la acest program au contribuit, fiecare in parte, prin problematica expusa, la dezvoltarea si imbunatatirea programului, astfel incat, in 2011 am hotarat sa extind acest workshop si sa ii dau forma unui program intensiv de 3 zile. S-a conturat, astfel, tabara de psihologie si dezvoltare pentru femei, SENSE – un proiect de suflet, pentru suflete.

Ore si zile in care timpul ne-a permis, de fiecare data, sa ajungem in cele mai profunde straturi ale fiintei noastre si sa privim in acele locuri cu smerenie, cu uimire, uneori cu teama, alteori cu frica sau chiar cu furie, pentru a gasi forta de a ne ridica mai senine, mai curajoase, mai increzatoare. 

Timpul si ritmurile interioare difera chiar si de la o ora la alta, insa in timpul orelor petrecute impreuna, sincronizarile au devenit o obisnuinta cu totul aparte, iar bucuria noilor intelesuri si a noilor decizii pe care fiecare le-a avut de pus in practica, a fost uneori greu de pus in cuvinte.

Sunt recunoscatoare tuturor participantelor care au avut incredere in acest program si au venit spre mine cu inima deschisa, pentru a afla cum isi pot crea un univers interior mai frumos, mai prietenos si mult mai intelegator, astfel incat sa traiasca o viata armonioasa – pe plan personal, familial si in planul relatiilor cu cei din jur.

Pot sa spun ca acest program s-a transformat si a crescut odata cu mine, s-a imbogatit cu experiente in urma carora eu insami mi-am imbogatit sufletul, astfel incat anul acesta, am hotarat sa adaug ceea ce am simtit ca lipsea, iar acum pot sa spun ca este complet si ca se va desfasura pe parcursul a 4 zile de retragere, departe de zgomotul oraselor.

Varianta completa contine, de la teorie la practica, cele mai semnificative subiecte si metode concrete de cunoastere, intelegere, dezvoltare si optimizare personala. Eu insami am trecut prin acest proces terapeutic si, pentru ca m-a ajutat si a ajutat deja foarte multe persoane, vreau sa il transmit mai departe, acelor femei care simt ca viata este mai mult decat rutina zilnica, obligatii, datorii, servici si facturi de platit, celor ce inteleg ca acest ”prizonierat” nu face decat sa agraveze pericolul atat de evident al toxicitatii emotionale.

Procesul de transformare si de intelegere are un inceput – si de cele mai multe ori acesta si primul pas: privirea in interior.

CE SE INTAMPLA TIMP DE 5 ZILE, PE SCURT:

• 20 workshopuri,
• 15 explorari interioare si exercitii de prezenta, constientizare si armonizare,
• 5 meditatii active,
• tehnici de respiratie
• vei invata sa te asculti, dobandind BENEFICII la nivel fizic, emotional, mental si spiritual
• te vei conecta la sursa de Liniste Interioara, redescoperind ARMONIA, FRUMUSETEA, CLARITATEA si CENTRAREA IN PROPRIA FIINTA,
• vei cunoaste femei deosebite cu care vei impartasi o experienta unica.

Dar, ce este cel mai important pentru a putea face toti acesti pasi: trebuie doar sa ai curaj sa iti doresti aceste lucruri. Trebuie doar sa ai curajul de a trai frumos.

Pentru doamnele si domnisoarele care au participat pana acum, SENSE si-a dovedit utilitatea – in viata personala, profesionala, de familie, si in relatiile cu persoanele din jur.

Daca nu ai participat pana acum, iar sufletul tau vibreaza cu invitatia mea de a ni te alatura la inceputul acestei vacante de vara, te invit sa revii pe site, pentru a participa la editia nr.5, ce va avea loc, probabil, tot la Gura Diham, in vara 2014.

PENTRU CA EU CRED CA SI TU AI PUTEREA DE A-TI FACE VIATA FERICITA, VINO ALATURI DE NOI, LA EDITIA DIN 2014 –  PENTRU A REFLECTA, PENTRU A INTELEGE, PENTRU A IUBI!

 Pretul va fi anuntat in curand, si include:

• materiale didactice 
• pensiune completa: cazare + toate mesele (meniu lacto-ovo-vegetarian) + coffee breaks + gustari intre ateliere
• taxa de statiune/salvamont (taxe obligatorii, conform legislatiei)

Iata mai jos cateva impresii despre ce a insemnat SENSE pentru  o parte dintre participantele la acest proiect de psihologie si dezvoltare personala pentru femei:

“Am venit in aceasta tabara dintr-o chemare interioara. Este bine sa ne ascultam glasul interior, pentru ca ne spune ceea ce ar fi bine sa facem. Aveam nevoie de incredere si de echilibru si aici am gasit raspunsuri. De mine depinde cum le duc mai departe si ce voi face. Alaturi de alte suflete frumoase, am aflat frumusetea. Nu stiam ce ma asteapta aici, nu am vrut sa fac scenario, am venit doar cu deschidere si speranta. As recomanda oricand aceasta tabara tuturor femeilor, pentru ca toate sufletele sensibile au nevoia sa isi gaseasca linistea interioara si lumea va fi mai frumoasa. MULTUMESC!”  Mihaela Coravu, Bucuresti

“M-am simtit MINUNAT! Cuvintele sunt prea mici pentru a reda ceea ce simt si ceea ce am simtit in decursul acestor zile petrecute impreuna. Multumesc! Esti o persoana minunata Mona, si sunt tare fericita ca te-am intalnit! Voi reveni cu drag la evenimentele organizate de tine, am multe de invatat, ma intereseaza multe subiecte.” Daniela Nicolaiciuc, Bucuresti

“Cel mai oportun moment pentru a ma redescoperi, cel mai oportun moment pentru a descoperi oameni minunati si frumosi, care mi-au transmis dragoste si incredere in propria-mi persoana. Locul unde s-au impletit dragostea si speranta, tristetea si deznadejdea, cu optimismul. Aici am simtit ca am renascut. Plec de aici cu ganduri bune si cu speranta ca Totul este posibil cand iti doresti cu adevarat!” Mihaela Mustetiu, Bucuresti

“Aceasta experienta a fost grozava, emotionanta si   inspirationala. Mi-a placut sa experimentam impreuna, o mana de suflete frumoase ghidate in calatoria spre noi, de un specialist profesionist si dedicat. Mi-au placut exercitiile active si meditatiile, joaca cu culorile. Mastile, orientarea spre detalii excesive si control, gandirea utilizata mereu la maxim – sunt subiecte ce mi-au dat de gandit. Uneori e bine sa ne oprim pentru cateva momente din acest uragan al vietii cotidiene si sa aruncam o privire, si de ce nu si un sarut, in interioriul fiintei noastre. Multumesc, Mona, pentru a-mi fi ghidat pasii in una dintre cele mai fascinante calatorii din viata mea!” Nona Smyrnaios, Piatra-Neamt

“Draga Mona, sunt inca prea emotionata pentru un feedback formal. Dar asta nu inseamna decat ca implicarea ta a dat roade. Pana la urma, esenta vietii este emotia, si daca sunt prea emotionata inseamna ca sunt cat se poate de aproape de Gratie, nu? Iti multumesc din suflet pentru tot sprijinul tau in aceste moment din viata mea, pentru toata caldura si energia ta pozitiva si pentru ca ai sadit in mine cele mai frumoase seminte: ale iubirii, sperantei si frumusetii interioare. Uitasem de ceva vreme sa le cultiv, asa ca intalnirea cu tine a fost pentru mine ca o usa deschisa spre un camp de flori sub un cer senin. Te iubesc si le iubesc si pe Mise 🙂 De acum incolo promit sa nu mai lass a moara nimic din ce am sadit aici. Astept cu nerabdare viitorul, pentru ca mi l-aiaratat si am vazut cat de emotionant va fi!” Adina Bobos, Craiova

“Iti multumesc pentru ca ai contribuit la transformarea mea interioara si mi-ai redat increderea si speranta ca totul este posibil. Trebuie ca noi doar sa vrem facem ca visele sa devina realitate. Forta de a depasi obstacolele exista in noi. Esti minunata, Minune Mica!” Brandusa Florea, Bucuresti

“Am trait experiente foarte frumoase si neasteptate care sper ca m-au schimbat intr-o persoana mai deschisa. Am reusit sa vorbesc in public despre sentimentele si emotiile mele, am plans fara teama de a fi judecata de ceilalti. Am aratat celorlalti ca sunt o persoana sensibila, vulnerabila in fata greutatilor. Cel mai mult m-au impresionat intrebarile si temele – intrebari pe care nu mi le-am pus niciodata despre cine sunt eu si care sunt sentimentele mele fata de mine, fata de corpul meu … Mi-au placut metaforele exprimate in povesti – de fapt, tuturor ne plac povestile, pentru ca suntem copii. Experienta cu pictura am luat-o tot ca pe un joc de copii – un joc in care ma concentram numai asupra desenului. Grijile si gandurile erau inexistente! Muzica pe care am ascultat-o a fost foarte bine alease, special sa ajunga la sufletul nostrum. Mi-au placut mult si meditatiile active. Multumesc mult pentru tot, in special pentru dragostea cu care au fost pregatite toate materialele si tot programul taberei. Te iubesc, Nicoleta.” Nicoleta Florescu, Bucuresti

“Pentru mine a fost cel mai minunat lucru care mi se putea intampla. Am descoperit si redescoperit lucruri despre mine; am plans, am ras, am meditate, am dansat. “Scrisoare de dragoste catre tine” si “Cine esti TU?” mi-au dat multe raspunsuri la intrebarile pe care le aveam. A fost greu la inceput sa ma deschid si pana la urma am reusit. Mi-au placut meditatiile si am simti si trait lucruri minunate!” Laura Iacob, Bacau

‘’Draga mea prietena Mona, m-ai ajutat sa ma descopar, sa gasesc trenul in care trebuie sa urc, acum a mai ramas sa descopar persoanele cu care voi urca in acest tren si statia unde voi cobori. Am trait moment minunate alaturi de tine si de prietenele noastre. Draga mea, tu ai o bagheta magica prin care se transforma nefericirea in fericire. Cu drag, prietena ta, Anca’’ Anca Panescu, Bucuresti

”Aceasta tabara a venit ca o gura de aer proaspat pentru mine, lucru de care chiar aveam nevoie in acest moment al vietii mele. M-am simtit absolut minunat alaturi de niste persoane speciale in mijlocul carora am avut curajul, spre surprinderea mea, sa dezvalui o parte a mea de care nu sunt tocmai mandra 🙂 si sa imi permit sa traiesc emotiile fara a-mi pune bariere. Mi-au placut foarte mult meditatiile active si cele centrate pe chakra inimii, pentru ca am putut sa ne exprimam si fizic si parca totul venea mai usor, emotiile rau si mai intense. ‘’Scrisoare de dragoste catre tine’’ a fost un minunat mod de a incheia acest weekend si chiar daca nu a fost un proces usor, a fost foarte frumos si revelator. Nimic nu e mai frumos decat sa simti iubirea curgand prin/din tine si pentru asta va multumesc tuturor care ati facut parte din experienta mea!” Monica Alexandrescu

”Am ezitat foarte mult timp sa port o discutie cu un psiholog, am tot amanat pana cand o prietena care participase la unul dintre atelierele tale mi-a recomandat din tot sufletul sa te contactez pentru a ma inscrie in programul SENSE. Am fost uimita de impactul pe care l-a generat in viata mea particparea la acest program si iti sunt recunoscatoare pentru modul in care ai privit in sufletul meu, dincolo de cuvintele mele si dincolo de gandurile mele. De atunci viata mea a capatat un SENS pe care il doream demult, insa la care nu stiam cum sa ajung. Cu recunostinta, Ioana R.”

”Am pornit in aceasta experienta fara niciun fel de asteptari, dar cu sufletul deschis si incredintata ca ‘’intamplarea’’ de a fi aflat despre aceasta tabara doar cu o saptamana inainte, a fost modul in care Universul imi spunea: ‘’Du-te, este exact ceea ce ai nevoie in acest moment al vietii tale!’’ Si asa a fost! As putea sa iau fiecare aplicatie si explorare in parte, meditatiile active care pentru mine au reprezentat o noutate, dar cea mai mare realizare pentru mine a fost ‘’intoarcerea Acasa’’, faptul ca am constientizat ce inseamna sa fii tu cu tine si cat de putina importanta acordam in realitate acestui lucru, prinsi in valtoarea vitii noastre prea aglomerate, prea ocupate cu nimicuri. Si ca, desi tot timpul avem sufletul ‘’la purtator’’, de cele mai multe ori uitam sa ii acordam atentia cuvenita. Mi-a placut in mod deosebit meditatia chakrei inimii, am simtit cum Universul, cu atata grija si dragoste, este aici, atat de aproape de noi si dornic sa ne scape de ‘’poverile’’ pe care le purtam de atata vreme si carora cu greu vrem sa le dam drumul. Si ca abia asteapta sa ne deschidem sufletul si sa-l incredintam Divinitatii, care stie cel mai bine ce sa faca cu el si cum sa ne implineasca cele mai frumoase nevoi.De la tine, Mona, am invatat (si sper sa tin minte cat mai mult! 🙂 – ca blandetea, bunatatea, lumina si iubirea din privire, ne ajuta sa ajungem la inima celorlalti mult mai usor decat daca incercam sa ne impunem prin forta si sa ii obligam sa vada adevarul … nostru. Plec azi de aici incredintata fiind ca aceste zile petrecute impreuna au lasat urme adanci in sufletul meu, urme de lumina si iubire care imi vor calauzi pasii prin aceasta ‘’minune mica’’ ce se numeste VIATA! Iti multumesc din tot sufletul!” Simona Oana Musca

“Am venit fara nicio asteptare, fara idei preconcepute, fara obiective de atins, fara probleme de rezolvat sau ”cursuri” de bifat. Am venit doar cu o mare curiozitate si cu … o minte deschisa. Sufletul, insa, imi era cam inchis. La inceput. Mi-am pus multe intrebari, m-am blocat de multe ori, m-am analizat, m-am deschis si mi-am propus: am inceput o calatorie in interiorul meu. Am descoperit ca mai am multe de … “descoperit”. Consider ca a fost un punct important de plecare catre mine insami. A fost o “intamplare” a vietii, intamplare pe care o voi pastra in sufletul meu. Multumesc. Si sper sa ne revedem. FELICITARI! (Adriana Z.)

”A fost un weekend plin de senzatii ‘’tari’’ si sensuri noi, pe care le-am putut descoperi doar intr-un cadru complet retras de lumea ‘’zgomotoasa’’, departe de televizor, internet, serviciu, telefon mobil. Aplicatiile cele mai interesante au fost exercitiile de meditatie activa pe fond muzical. Am avut de invatat din experienta si povestile celorlalte participante si ma astept ca in urmatoarele zile sa-mi inseninez orele cu energia calda si generoasa a momentelor de aici.” Mihaela Vlad

”Mi-a placut foarte mult meditatia Kundalini, in special, si mi-a placut ca am facut foarte multe meditatii – inca nu sunt sigura ca imi ies toate, dar ma simt incurajata sa meditez mai des si mai divers. Exercitiile au determinat un inceput de proces de introspectie, mai ales in relatia cu mama si cred ca au initiat procesul de iertare. Mi-a placut muzica aleasa si alegerea chakrei inimii pentru meditatii. As reveni oricand si la seminariile tale si in tabara, pentru ca sunt bune prilejuri de a observa transformarea personala de la un seminar la altul. Ce carti mi-ai recomanda, in functie de blocajele si preocuparile mele spirituale – vindecarea relatiilor cu parintii si a ranilor emotionale dobandite in relatia cu ei: abandonul, in special, si o neacceptare din partea lor a ceea ce sunt, si dorinta mea dea dobandi o independenta emotionala si financiara in relatia de cuplu? Multumesc din suflet, apreciez foarte mult tot ceea ce mi-ai oferit si impartasit!” Alina Mosorocianu

‘’Mi-a prins foarte bine acest timp petrecut la Gura Diham, in care, cu ajutorul tau am reusit sa ma intalnesc de cateva ori cu mine. M-au ajutat in mod deosebit exercitiile ‘’Scrisoare catre Tine’’ si ‘’Cine esti TU?’’, care au generat un ‘’click’’ important pentru mine. Daca vrei sa publici exemple pe site, mi-ar placea sa impartasesc ‘’Scrisoare de Dragoste catre Mine’’ si ‘’Cine esti TU?’’, care pentru mine sunt acum puncte de sprijin foarte importante pe drumul spre mine insami, pe care am pornit. Multumesc! Si multumesc si Dianei, sora mea, pentru acest cadou extraordinar. Si te iubesc! (Loredana C.)

‘’Draga Mona, multumesc pentru aceasta experienta pe care am trait-o foarte intens. Simt ca am creat – sau mai degraba ca m-am conectat – la un spatiu de siguranta in care pot fi eu insami, asa cum sunt, fara masti. Am descoperit parti din mine care m-au cutremurat si parti care m-au facut sa rad, sa ma bucur si sa simt iubire si respect. Am apreciat felul in care s-au succedat exercitiile si meditatiile, si complementaritatea lor. Simt ca am plantat niste seminte minunate, de care imi propun sa am grija si mai departe. Am ras cu toata fiinta mea si am eliberat o parte din blocajele care ma tineau departe de mine. Am eliberat emotii adanc blocate in mine si m-am simtit usurata si recunoscatoare. Am cunoscut niste femei extraordinare, care m-au inspirat si emotionat cu povestile, emotiile si energia lor. Am gustat cu pofta din bucatele alese si din cele aduse de Loredana. Dar mai ales am gustat cu pofta din mine, am redescoperit cheful de dans si de maimutareala. Aaaah, ce bine a fost sa imi dau voie sa ma stramb, sa rad si sa impartasesc imbratisari calde, zambete si iubire. Si, mai ales, am apreciat acel spatiu liber de expresie, fara feedback, doar cu ascultare si intelegere. Pentru toate acestea si pentru restul de lucruri pentru care nu am acum cuvinte, Multumesc! Namaste! (Irina L.)

”Mona, este foarte frumoasa intentia ta! Personal, am o problema despre care nu vreau sa vorbesc… Ajuta-le in continuare pe fetele care vin la tine si  cred ca la anul ma poti ajuta si pe mine, daca nu e prea tarziu … Nu stiu … sunt lovita foarte tare si culmea ca sunt suparata tot pe mine… De ce? Nu stiu … Poate daca te intalneam acum trei ani, alta era situatia mea, alta era iubirea pentru mine si pentru viata. Asta e… Daca ma las ajutata si chiar reusesc, ce se va intampla cu mine? Multumesc pentru intelegerea ta inca o data si succes!” Mariana V.

”Ma bucur foarte mult ca am participat. Nu stiam exact de ce am optat pentru a fi in aceasta tabara. Acum, la sfarsit, dup ace am parcurs toate activitatile desfasurate aici, am inteles. Ma cautam pe mine, iar voi mi-ati aratat drumul catre mine. Multumesc!” (Diana C.)

“Participarea la acest seminar m-a facut sa ma trezesc la realitatea mea si nu a celor din jurul meu. M-a ajutat sa imi descopar nevoile personale. Ii multumesc Bunului Dumnezeu ca m-a ajutat sa te cunosc.” (Luminita B.)

“Acest seminar a aparut si avut un rol. Nu este nimic intamplator. Multumesc! Ai reusit sa ma faci sa cred ca sunt pe calea cea buna in regasirea de sine. M-ai facut sa ma gandesc si la mine…” (Eliza N.)

“Multumiri pentru orientarea catre noi insine, pentru incurajarea de a ne deschide, pentru deschiderea ta, prin impartasirea de experiente personale, pentru muzica de suflet, pentru o zi de sambata, pentru frumusetea din tine. Toate cele bune si pe curand!” (Camelia S.)

“Acest seminar mi-a placut foarte mult, m-a sensibilizat, m-a inspirat; am avut de invatat o gramada de lucruri noi, am descoperit lucruri noi – despre care nu am stiut niciodata ca exista. Voi mai participa si la urmatoarele etape ale acestui proiect. Iti multumesc! (Daniela B.)

“Un cadru sincer, cald, emotionant, cu oameni frumosi, povesti cutremuratoare, lectii de viata. Intr-o lume tot mai agitata, care alearga din ce in ce mai mult spre exterior, spre material, incepi sa te intrebi cine esti tu, incepi sa te cauti, sa cauti repere la care sa te raportezi, incerci sa gasesti si in ceilalti oameni o bucatica din tine. De aceea, cred ca un astfel de seminar este extrem de util. Sa ne amintim cine sunteM, ce e cu adevarat important. Cel mai emotionant moment a fost cel in care mi-am pus pe hartie gandurile, sentimentele, impresiile printr-o scrisoare de dragoste catre mine. M-am bucurat sa pot raspunde la intrebarea CINE SUNT EU? fara a ma raporta la exterior, la rolurile sociale, la servici, etc. O companie placuta, cu care am multe in comun, si in a caror poveste m-am regasit. M-as bucura sa ne revedem. Multumesc! (Roxana A.)

“Astazi am descoperit la acest seminar lucruri pe care nu le observam, nu le bagam in seama, datorita problemelor cotidiene sau problemelor de familie. Femeia zilelor noastre, care a uitat ca mai exista si ea insasi, nu numai in rol de sora, mama sau bunica. (Aurelia C.)

“A fost creata o atmosfera propice descoperirii de sine, a ceea ce reprezinta fiecare. Cred ca fiecare participanta a avut ocazia sa se redescopere si sa isi analizeze aspectele bune si aspectele rele, oportunitatea indreptarii anumitor aspecte, influentele anumitor masti, neperceptibile. M-ar mai interesa subiecte legate de relatia eu-cei din jur, increderea in sine, depasirea blocajelor interne. Multumesc! (Oana D.)

“Intr-o frumoasa zi de martie, intr-un cadru placut, sub o indrumare atenta, plina de afectiune si competenta, am inceput o introspectie a propriei noastre persoane. Ne-am scos, rand pe rand mastile, ne-am analizat gandurile, sentimentele, ne-am constientizat umbrele. Am aflat cine suntem cu adevarat si am dobandit mai multa incredere, pace, lumina.” (Elena P.)

”Draga Mona, nu am cuvinte sa imi exprim emotiile pe care le traiesc acum, la finalul intalnirii. Au fost 4 ore in care mi-am pus fata in fata trairi, sentimente ingropate de vii, rani emotionale pe care le-am constientizat si, nu in ultimul rand, zambete si lacrimi. M-am revazut bebelus, copil, adolescenta, matura … si stiu ca am trecut spre intelepciune cu ajutorul tau si al femeilor extraordinare pe care le-am cunoscut la aceasta retragere in sine. Te rog sa mai organizezi astfel de intalniri, nu am mai intalnit astfel de cursuri pana acum (de fapt, asa cum spui si tu, nu sunt cursuri) si te felicit pentru calitatea indrumarii si ghidarii printre atatea probleme. Esti o fiinta cum rar am intalnit, nu am cuvinte sa ii multumesc lui Dumnezeu pentru ca te-am intalnit. Iti doresc tot binele din lume! Te iubesc si ma iubesc, am incredere mai multa in mine si am inteles ca viata mea este minunata asa cum este.” (Luiza S.)

‘’Multumesc pentru grija aratata, pentru indrumarea mai mult decat profesionista si de cea mai inalta calitate – nu ma asteptam la un astfel de indrumator spiritual … intr-o lume in care este promovata falsa spiritualitate si non-valoarea. Voi reveni cu mult drag si la seminarii si pe site, mai ales ca ma numar printre primii cititori ai MinuniiMici. Insight-urile pe care le-am avut pe parcursul acestui program, au fost cele mai semnificative momente pentru mine si viata mea déjà s-a schimbat. Multumesc din inima! Recunostinta si binecuvantari divine, esti un om minunat! (Carla D.)