Profita de puterea de a-ti face viata fericita

In urma cu putin timp, o cititoare a site-ului mi-a scris un mesaj amplu si foarte trist, din care extrag urmatorul sau gand: ”Nu pot sa fiu fericita fara barbatul de care m-am despartit in urma cu trei ani. De atunci, viata mea nu mai are rost, nu gasesc nici cea mai mica placere in viata de zi cu zi. Ce sa fac pentru a aduce acest barbat inapoi in viata mea?”

Primind frecvent astfel de mesaje, pot sa simt atat starea de vid interior, cat si intensitatea emotionala data de tristetea apasatoare cu care se confrunta persoanele care imi scriu.

Dar pot sa intrezaresc si farama aceea de lumina in care se afla, asezat cuminte si asteptand sa fie regasit, potentialul pe care acestea il au pentru a depasi momentele delicate cu care se confrunta.

In timpul sedintelor cu persoanele cu care sunt onorata sa lucrez si care m-au ales ca psiholog pentru a-si intelege dinamica vietii emotionale, alteori in timpul cursurilor pe care le sustin, realizez cat de mult ne-am obisnuit sa credem ca viata noastra depinde de persoanele din exterior, indiferent cine ar fi acestea.

Observ cata forta are aceasta investire afectiva si cu cata forta o proiectam pe acele persoane care par, la un moment dat, sa raspunda proiectiei noastre, integrandu-se, aparent, in setul nostru de idei despre relatie.

Un set personal de idei, o idealizare ce au in comun dorintele si nevoile noastre profunde si basmele cu Feti Frumosi si cu Ilene Cosanzene … Basmul ”Iubirea e de ajuns” este doar un basm din care multi oameni nu se pot trezi, se pare, nici cand constata din propria experienta ca basmul ramane un basm, iar omul de langa tine este la fel de om ca si tine, de altfel.

Ajungem sa traim in aceasta fantasma, in aceasta simbioza patologica din care nu mai putem iesi, pierdem capacitatea de a fi obiectivi, suntem in schimb spectatori la propria suferinta, care se amplifica de la o zi la alta.

”Vreau sa fiu fericita langa un anumit barbat. De ce nu vine in viata mea, cand stie ca nu pot trai fara el?” sau ”Simt ca am pierdut controlul asupra vietii mele” sau ”Voi recapata vreodata controlul asupra vietii mele? Voi putea sa fiu ca inainte?” sau ”Viata mea a ajuns un dezastru” sau ”Nu mai sunt in stare sa fac tot ceea ce faceam inainte de a ma casatori/de a incepe relatia asta” sau ”Nu asta este ceea ce mi-am dorit de la viata” sau ”Eu imi doream cu totul altceva de la casatoria asta”  sau ”El/ea mi-a distrus increderea in mine”sau ”Am ajuns sa ma urasc pentru felul in care accept sa traiesc” sau ”Nu am curajul si puterea sa mai fiu EU” sau ”Nu ma mai simt demult in largul meu langa partenerul de viata” sau ”Iubirea e complicata” sau ”El/ea este de vina pentru tot ce mi se intampla si pentru ca viata mea este urata” sau ”Ea/el nu ma respecta, imi vorbeste distant si urat, de cele mai multe ori” sau ”Relatia mea merge din ce in ce mai prost si nu am curaj sa spun STOP” … si multe alte ganduri de acest fel, care ajung sa domine si sa inghete persoanele care solicita consultatii si ajutor de specialitate.

Cu astfel de ganduri amestecate, care ascund rani profunde si un haos interior,  se confrunta o buna parte dintre pacientele mele.

Conflictele interioare pe care le poate trai cineva care traverseaza perioada acestor intrebari pot fi uriase, mai ales cand toata tesatura fina a perceptiilor si reprezentarilor despre relatii si despre viata, incepe sa se destrame dramatic.

Sunt convinsa ca astfel de ganduri pot sa apara oricarei persoane, in diverse etape de viata, atunci cand asteptarile de la viata au ca fundatie amprentele adanci pe care le-au lasat relatiile dintre parintii nostri, mica noastra copilarie, apoi adolescenta si tot ce a venit peste aceste momente.

Din experienta pe care o am atat cu persoanele care vin la consultatii, cat si cu participantii care vin la cursurile mele – marea majoritate a acestora fiind femei, media de varsta a celor ce incep sa isi adreseze intrebari de genul celor sus-mentionate,  a scazut. Din ce in ce mai multe persoane foarte tinere incep sa isi dea seama ca basmele si iluziile cu care au fost crescute incep sa se destrame, dupa ce le-au afectat viata, rapindu-le autonomia emotionala.

Una dintre concluziile la care cele mai multe dintre aceste persoane au reusit sa ajunga, pe fondul haosului din relatia de cuplu, este ca iubirea nu este de ajuns. Ea trebuie sustinuta concret, si nu intretinuta cu basme si iluzii.

Asa este, iubirile trebuie sustinute concret, insa pornind de la o ”curatenie” interioara a partenerilor si continuand cu o comunicare ecologica, care sa nu contina mesaje ascunse, mesaje duble, locuri de interpretare, distorsiuni sau generalitati. Si chiar pot  fi sustinute concret atunci cand vorbim despre parteneri de viata ce si-au (re)dobandit linistea interioara, increderea in sine, si-au recladit stima de sine si capacitatea de monitorizare a comportamentului si a gandurilor automate, distorsionate.

Psihanalistul Otto Kernberg afirma ca un cuplu ajunge la maturitate doar dupa ce parcurge fazele sado-masochiste. Tinand cont de faptul ca etapele formarii unui cuplu par a fi identice cu etapele de dezvoltare ale unui copil, intr-adevar, pe scena cuplului se pot activa foarte multe aspecte care tin de o anume stadialitate si uneori de patologii, aspecte care au fost bine ”depozitate” in inconstientul partenerilor. Exista deja renumitele cupluri care se straduiesc in mod constient sa mentina o imagine publica nerealista a relatiei lor, sau cupluri in care sotia este exploata de sot prin proiectia propriului ei sadism, exista cupluri in care tipurile de personalitate si posibil patologiile partenerilor genereaza un nou tipar comportamenal al cuplului, sau o noua patologie a cuplului. Exista tipuri diferite de parteneri, fiecare colorand, in stil propriu, relatia de cuplu cu tipul sau de personalitate.

Relatiile de iubire oscileaza intre o presupusa normalitate si, din nefericire, o reala patologie, in multe dintre situatii. De aceea, este de dorit ca solutionarea conflictelor dintr-un astfel de cuplu sa se faca impreuna cu un psiholog.

Din haosul acesta interior, din intrebare in intrebare si de la o stare la alta, se filtreaza, uneori pentru ambii partenerii ai unui cuplu, o unica intrebare: ”Cine sunt eu, de fapt, si de ce nu ma cunosc?”

”Cunoaste-te pe tine insuti” este dictonul despre care multi am auzit. Orice terapie, indiferent de orientarea sa, te indruma catre aflarea sensului acestui dicton inscris pe frontispiciul templului din Delphi. A te cunoaste pe tine … persupune atentie interioara, vedere interioara, chiar si auz interior. A te cunoaste pe tine presupune practica, presupune observare de sine si reamintire de sine. De ce sunt necesare toate acestea? Tocmai pentru a nu ne mai lasa condusi de obiceiuri toxice care pot deveni patologice si pentru a nu mai reactiona din reflex la solicitarile mediului.

Ma bucur cand vad ca exista persoane care incep sa (re)devina constiente de ceea ce isi doresc de la viata – mai ales pe fondul conflictelor din relatia de cuplu. Caci, ce oglinda mai buna putem avea, decat partenerul de viata!

De cele mai multe ori, aceste persoane constientizeaza brusc faptul ca isi ”doresc altceva decat pana acum”, incep sa se priveasca pe sine cu alti ochi si incep sa priveasca, cu alti ochi, in sufletul si in viata lor, pentru ca incepand de aici, sa priveasca de pe alt nivel de intelegere catre partenerii lor de viata.

Ce mi se pare insa trist pe fondul conflictelor din cuplu, al dificultatilor sau provocarilor traiului zilnic, este faptulca oamenii nu mai au rabdarea sanatoasa de a-si acorda macar o sansa si ca relatiile se destrama foarte usor. Dar se pare ca este o ”moda” a anilor din urma.

Cu siguranta, ma bucur pentru acele cupluri care dovedesc, prin eforturile comune de reconectare, de aliniere sanatoasa a partenerilor, prin reparatiile emotionale pe care le fac in context mai larg pe fondul consultatiilor, ca iubirea are o valoare terapeutica, daca esti dispus sa o gasesti.

Iar referitor la intrebarea din mesajul primit de la cititoarea mea: consider ca nu trebuie sa fortam sa (re)aducem pe nimeni inapoi in viata noastra, dupa cum nici nu este sanatos, din punct de vedere psihic, ca viata sa ne fie controlata de situatiile din exterior.

Constient sau inconstient, obisnuim sa pierdem incet-incet controlul asupra propriei vieti din diverse motive, o parte dintre acestea fiind in legatura cu:

• faptul ca nu stim sa ”decodificam” semnalele care ne anunta ca vom ajunge intr-un astfel de moment – acestea exista, insa trec neobservate;
• implicarea excesiva in relatii care au devenit toxice, lipsind curajul de a ne repozitiona in mod sanatos sau de a pune punct unor astfel de relatii;
  
• in mod repetat, nu spunem ”NU”, din teama de a nu fi criticati, judecati aspru, respinsi – desi, in adancul sufletului, acel ”NU” a ajuns sa strige mai tare decat ne-am putea inchipui;
  
• sentimentele de vinovatie excesiva si devalorizare;
• sentimentele de inferioritate, descurajare, de rusine, de respingere;
• starile de anxietate, traite in mod repetat, duc la epuizare emotionala si fizica greu de pus in cuvinte;
  
• intretinerea, prin disimulare, a unei imagini pozitive si a unei false gandiri optimiste;
• credem ca daca ne (mai) sacrificam inca o data, acest sacrificiu ne va repara relatiile; nu, sacrificiile – sau mai degraba falsa idee pe care o avem despre sacrificiu, ne va distruge viata;
  
• refugierea in munca si apoi frica de a ne pierde locul de munca;
• frica de a nu avea suficienti bani si conditii materiale cel putin decente;
• frica de singuratate – te poate determina sa te indrepti in directii nedorite;
• faptul ca nu stim sa solicitam ajutorul celor din jur;
• faptul ca nu solicitam ajutor de specialitate, atunci cand starile de tristete, de frica, de furie, devin apasatoare.

Viata este dinamica si consider ca nu putem detine in totalitate controlul asupra ei. Cu toate astea te invit sa  adaugi la aceasta lista propriile tale motive de nesiguranta, de teama in fata vietii, de neliniste interioara.

Dar, retine ca viata ta este dincolo de orice cuvinte si dincolo de orice etichete. Si ca, de asemenea, viata ta are sensul pe care numai tu poti sa i-l dai – nimeni altcineva, ci tu.

Daca simti ca ai nevoie de sprijin specializat pentru depasirea unor astfel de momente delicate din viata ta, te poti programa la sedinte de consiliere, sunand la 0722.501050 sau trimitand un e-mail la lucia_mona_georgescu@yahoo.com .

Profita de puterea de a-ti face viata fericita cat inca mai poti, pentru ca, odata cu inaintarea in varsta, consecintele lipsei de curaj nu vor intarzia sa apara. Si nu uita ca daca vrei ca viitorul sa iti fie frumos, prezentul trebuie sa iti fie frumos.

Cu drag,

Mona

Barbatul de langa tine … Don Juan?

RASPUNS LA URMATORUL MESAJ:

”Va rog sa ma ajutati sa inteleg situatia cu care ma confrunt: partenerul meu de viata spune ca ma iubeste, insa a declarat relatia noastra ca fiind una de tip deschis: el se intalneste cu mai multe partenere, netinand cont de faptul ca eu nu sunt de acord sa avem o astfel de relatie. Imi induce confuzia ori de cate ori suntem impreuna, iar eu nu stiu ce sa fac, parca ar fi Don Juan. […] Nu am stiut de la inceput ca pentru el este vital sa intalneasca si alte femei si am sperat ca va aprecia o partenera stabila. […] Incerc sa il schimb, insa fara rezultate. Va rog pe dumneavoastra sa ma ajutati sa inteleg acest comportament de Don Juan, pentru a-l face sa se schimbe. Oare se va schimba pentru mine?”

Este o mica parte din mesajul pe care o cititoare a site-ului mi l-a trimis, cu rugamintea sa o ajut sa isi clarifice situatia cu care se confrunta. Intrucat am primit mai multe mesaje din partea voastra pe aceeasi tema, raspunsul meu este adresat doamnei din al carei mesaj am selectat randurile de mai sus, si, in acelasi timp, si celorlalte cititoare care mi-au scris, de-a lungul timpului, ca se confrunta cu o astfel de situatie.

Din practica mea psihologica, exista multe cupluri care se confrunta cu aceasta ”tentatie” a relatiilor deschise. Da sau nu, etic sau nu, posibil sau imposibil de acceptat, de dorit sau de nedorit, decent sau indecent – fiecare are propriile sale certitudini sau indoieli asupra relatiilor deschise, inca inainte de a experimenta acest gen de relatii.

Pentru a intelege mai bine comportamentul barbatului din tipologia Don Juan, ma voi opri, pentru inceput, la prezentarea profilului psihologic al acestui gen de barbat – Don Juan, marele seducator adorat de femei si invidiat de barbati, un mare seducator despre care s-au scris, deja, multe pagini, s-au realizat filme si opere de exceptie.

Indiferent de varsta, barbatul din aceasta tipologie este un barbat imatur din punct de vedere emotional – plan in care a ramas copil si va incerca sa compenseze aceasta ”ramanere in urma” punand accentul rolului masculin doar pe sexualitate.

Poate parea paradoxal, insa renumitul Don Juan, este, de fapt, extrem de nesigur de masculinitatea sa – si ma refer la acea masculinitate din punct de vedere al caracterului si al personalitatii, nu la masculinitatea sa biologica.

In cazul sau, este vorba despre cautarea, in fiecare partenera, a mamei – motiv pentru care Don Juan nici nu va fi vreodata satisfacut din punct de vedere sexual, ci va fi satisfacut de numarul de femei pe care va reusi sa le seduca. Desi, aparent, vorbeste despre iubire si ii promoveaza valoarea, Don Juan nu va putea sa iubeasca aceste femei, intrucat dragostea sa ii este destinata mamei din iluzia sa – acea mama pura, pe care nu o va putea avea niciodata.

Barbatul de tipul Don Juan a ramas ”agatat” intr-o etapa foarte timpurie a vietii sale: etapa oedipiana, cand, baietel fiind, a facut din tatal sau un rival, si si-a iubit mama. Mama – prima amanta a baiatului, la nivel fantasmatic, desigur. Mama a carei admiratie a incercat sa o  castige, insa nu a primit acea forma particulara de admiratie pe care el o cauta, devenind, din acest moment, nesigur de el – nesiguranta ce se va pastra, de-a lungul vietii, in relatia cu femeile, motiv pentru care va evita relatiile de durata si stabile.

Nevoia de a capata acea forma particulara de admiratie a mamei este inscrisa in inconstientul sau si va reverbera de-a lungul vietii sale,  Don Juan punand in practica aceasta cautare a admiratie mamei, ca mod al sau de relationare cu femeile.

Sigur ca acest conflict generat de obtinerea adoratiei mamei a fost inregistrat in inconstient, nu ii este accesibil in mod constient. Negasind-o pe acea mama interzisa din mica sa copilarie, va parasi fiecare femeie, pana va realiza, probabil, ca acea mama din fantasma sa, nu exista. Si probabil acesta este si momentul cand se va hotari sa solicite ajutor specializat, pentru a gestiona acest adevar.

Cu toate ca mitul lui Don Juan induce gresit ideea ca el ar dori relatii sexuale cu cat mai multe femei, totusi nu sexul in sine este obiectivul sau, ci varietatea sexuala.

 ”Drogul” lui Don Juan nu va fi niciodata suficient, pentru ca el sa se stabileasca la o singura relatie, chiar si o relatie stabila din punct de vedere sexual. In acest mod isi demonstreaza  valoarea, prin unicul mijloc pe care il cunoaste: seductia. Si, in acelasi timp, evita sa isi arate vulnerabilitatea care ar putea aparea intr-o relatie stabila pe termen mai lung. Pentru ca da, este un om vulnerabil, chiar daca mascheaza aceasta vulnerabilitate atat de bine.

In relatia sa cu o femeie, Don Juan isi va arata imaturitatea emotionala prin excesul de sexualitate, punand accent pe viata sexuala – acesta fiind singurul domeniu al vietii ”de cuplu” in care este dispus sa se implice, atunci cand are ocazia. In plan sexual, Don Juan va pune accent pe preludiul sexual, ca strategie optima cu care isi va satisface partenerele, de multe ori el avand chiar un comportament sexual diferit, in sens negativ, de ceea ce partenera s-ar astepta.

Pentru ca tensiunea sa psihica nu se va descarca prin sexualitate, tocmai de aceea el va merge mai departe, neobosit, cu jocul seductiei.

“Din atatea femei sa ma limitez numai la una? Ar trebui ca aceea sa fie în fiecare moment alta, sa-mi apara veșnic noua si nebanuita. Iti trebuie o pasiune mare pana la imbecilitate pentru a putea iubi o singura femeie. Schimband multe, este imposibil sa nu te farmece jocul de fizionomii. Farmecul absurd al iubirii adevarate, al iubirii intense, este de a gasi mister intr-o singura fiinta. Iubesc mai multe femei aceia care nu pot iubi. Donjuanismul este avantajul si defectul celor certați cu Eros.” Emil Cioran

Comportamentul sau este, de fapt, comportamentul unui nevrotic, vesnic nemultumit de sine si incapabil sa lege relatii stabile si durabile, din frica de a i se vedea vulnerabilitatea si de a fi, astfel, controlat de femeia cu care ar avea o relatie pe termen mai lung.

Dar o femeie este cu mult mai mult decat un trup frumos de papusa vie si merita mult mai multa atentie, nu doar din punct de vedere sexual. Daca o femeie se multumeste doar cu atat, atunci este in regula – traieste cu bucurie adevarata fiecare clipa si bucura-te de tot ceea ce primesti, insa nu regreta ca primesti doar atat.

Daca aveti nevoie de o prezenta masculina in viata dumneavoastra doar din punct de vedere sexual, bucurati-va atunci de acest aspect al partenerului de cuplu – insa nu va considerati indreptatita sa ii reprosati ca nu se implica emotional si mai concret in viata de cuplu; nici sa il acuzati de infidelitate sau sa ii faceti alte reprosuri – tot ce veti avea de facut este sa va gestionati reactiile si sa va ajustati toleranta la frustrare.

Pretul – urias, in opinia mea, si cu consecinte foarte urate, va fi reprimarea unor emotii negative si aparitia unor sentimente pe care le veti ingropa de vii, care nu vor muri insa niciodata. Daca vi se pare un schimb echitabil, puteti continua, insa nu asteptati niciodata ca el sa se schimbe.

Cand si daca va fi dispus sa se schimbe, o va face, candva, in calatoria sa personala numita viata, fara ca nimeni sa stie sau sa fie anuntat; daca isi va da totusi sansa unei relatii stabile, o va face din interese care tin de aspectul social, material sau financiar al implicarii intr-o astfel de relatie. Intrucat scopul unui Don Juan nu este o relatie stabila iar interesul sau nu este sa mentina o relatie durabila si autentica,  nici nu va avea remuscari pentru ceea ce tu vei considera ca fiind ”gresit” in comportamentul sau fata de tine. Inabilitatea de a recunoaste nevoile si sentimentele tale reale, indiferenta, lipsa de regret si de empatie sunt alte caracteristici ale acestei personalitati. Tu vei resimti asta ca insensibilitate, aroganta, poate chiar dispret. Nu, nu au legatura cu ceea ce in mod obisnuit am fi tentati sa etichetam in acest fel, pentru ca in registrul sau psihic, pe harta sufletului sau si in teatrul sau interior, lucrurile stau cu totul altfel.

”Incerc sa il schimb, insa fara rezultate. Va rog pe dumneavoastra sa ma ajutati sa inteleg acest comportament de Don Juan, pentru a-l face sa se schimbe”

Schimbarea prespune, de cele mai multe ori, o intentie. A sa, nu a altcuiva. Intentia presupune ca persoana care doreste sa schimbe ceva – un anumit comportament, un anumit mod de a gandi, pana la a reusi sa schimbe modul in care traieste afectele – a constientizat ca are nevoie sa se schimbe sau ca trebuie sa se schimbe. In acest caz, pentru relatia cu  partenera sa de cuplu.

Pe langa intentie, este nevoie de timp si de a pune in practica, vizibil, comportamente diferite de cel de pana acum. Avand in vedere ca o astfel de schimbare are legatura cu etapele timpurii de viata sau, posibil, cu evenimente foarte semnificative din etape de viata mai recente, nu vad aceasta schimbare ca fiind posibila cu efect imediat vizibil.

Schimbarea, la nivel mai profund, inseamna, de fapt transformare in interior.  Daca ea va avea loc, totusi, intr-un timp al relatiei, va fi cel mult contextuala (pentru motivele enumerate mai sus) – deci superficiala si de scurta durata.

Daca va dori sa se schimbe si va constientiza nevoia unui ajutor pentru a se schimba, acest ajutor va trebui solicitat unui psiholog, nicidecum femeii pe care o are ca partener ”oficial” de relatie – mai mult sau mai putin de durata. Un specialist va putea sa ajute, insa efortul nu va apartine psihologului, ci solicitantului, adica Don Juan. Cum spuneam si in acest articol, rolurile nu trebuie incurcate, nu trebuie amestecate: nu esti psihologul partenerului tau de viata, nu esti mama lui, nu esti sora lui.

Daca ati remarcat ca aveti un bun potential de a ajuta oamenii in astfel de situatii, de a fi un bun sfatuitor, puteti sa va orientati spre o meserie in astfel de domenii: asistenta sociala, psihologie, consiliere, medicina, etc. Si veti avea satisfactii de o calitate infinit superioara comparativ cu incercarea de a fi psihologul partenerului dumneavoastra de relatie. In relatii, in familii, cu prietenii, nu putem fi psihologi, nu putem fi medici, asistenti sociali, consilieri. Dar putem sa ne indreptam acest potential terapeutic catre cei care au cu adevarat nevoie de latura noastra profesionala, studiind aceste domenii si practicand apoi, ca profesie, astfel de meserii.

”Va rog pe dumneavoastra sa ma ajutati sa il fac sa se schimbe”

Ca psiholog, rolul meu nu este sa invat oamenii sa ii manipuleze pe cei din jur. Pentru asta exista specialisti in tehnici si strategii de manipulare, insa eu nu ma numar printre acestia, ar fi impotriva firii mele, impotriva valorilor personale si profesionale, a eticii si pregatirii mele.

Sigur ca puteti invata tehnici, strategii si exercitii prin care ati putea incerca sa il manipulati frumos – insa nu cred ca veti avea succes si energia pe care o veti investi in aceste trucuri va fi prea mare si va va consuma, pana la urma, acest amestec de ganduri si comportamente neproductive. Puteti invata sa il recuceriti sau puteti intra in competitie cu celelalte femei din viata sa, puteti sa apelati la foarte multe tertipuri prin care sa ii atrageti atentia asupra dumneavoastra … puteti sa cautati relatii cu alti barbati, pentru a-l provoca pe el … insa eu nu cred ca toate acestea merita efortul si energia dumneavoastra.

Indiferent ce cale veti alege, va veti intoarce spre sine – mai imbogatita, sau poate mai obosita, mai speriata si mai nesigura pe sine. Puteti deveni concurenta celorlalte femei, bucurandu-va de pozitia de iubita oficiala. Va puteti cunoastie alte limite,  va puteti cunoaste insa  si potentialul. Puteti simti dezgustul, dar puteti sa va sa satisfaceti si curiozitatea. Va puteti bucura de o relatie libera, sau va puteti consuma intr-o relatie libera. Va puteti bucura de relatii paralele, puteti testa cum este o astfel de relatie pentru dumneavoastra. Locul pe care va aflati si rolul pe care il jucati in piesa asta va poate placea sau nu. Daca va va placea, in cazul asta, veti avea multe de invatat si din genul acesta de relatii. Este posibil ca astfel de ”experimente” sa va reapropie? Nimeni nu va poate garanta asta – pentru ceea ce numim ”viata” nu se elibereaza certificate de garantie…

Insa daca acceptati toate acestea, nu o faceti de dragul schimbarii partenerului. Ci de dragul dumneavoastra si al curiozitatii dumneavoastra. De buna voie. Va puteti concentra doar pe calitatea timpului petrecut impreuna. Iar daca nu va place acest stil de relatie, daca nu va regasiti in acest stil, va puteti opri. Sunteti libera sa faceti chiar orice.

”Oare se va schimba pentru mine?”

Obiectivul dumneavoastra, prioritatea dumneavoastra, nu este sa invatati strategii de a-l schimba pe cel care va este partener. O prioritate este aceea de a privi in mod obiectiv situatia in care va aflati, de a va recapata capacitatea de a fi obiectiva si de a evalua sanatos ceea ce traiti: corespunde asta nevoilor dumneavoastra reale? Este asta in acord cu valorile dumneavoastra?

Alegerea de a avea sau de a ramane intr-o relatie cu un barbat din tipologia Don Juan va apartine, desi va poate fi greu sa decideti cand si daca veti iesi din aceasta inchisoare frumoasa – inchisoarea invizibila a placerilor.

Dintr-o astfel de iubire nesanatoasa, patologica, este bine sa iesi. Insa decizia de a iesi presupune luarea unor hotarari ferme si urmarea anumitor pasi care nu vor fi intotdeauna usor de facut, fara sustinere.

Fiecare femeie are luptele sale interioare, slabiciunile feminine sunt, de fapt, foarte puternice si stiu ca este minunat sa vedem cu inima – dar deciziile au legatura cu viata dumneavoastra, nu cu viata altcuiva. Caruselul suferintei se poate invarti la nesfarsit, si doar dumneavoastra, ca femeie, puteti sa iesiti din acest carusel – probabil dupa ce veti descoperi sensul suferintei si sensul prezentei acestui gen de barbat in viata dumneavoastra. Stilul de viata ne genereaza problemele cu care ne confruntam, si, in acelasi timp, solutiile la probleme sunt de cautat tot in stilul de viata.

O relatie de cuplu este ca un dans in doi sau ca jocul de sah: in functie de ”miscarile” sau ”pasii” unui partener, celalalt va face miscarile sau pasii sai. In general, comportamentul partenerilor nostri este o consecinta a comportamentului nostru. Intr-o relatie trebuie sa existe un echilibru intre ceea ce oferim si ceea ce primim.

Viata in doi inseamna, dincolo de cuvinte si declaratii frumoase, gestionarea impreuna a tuturor aspectelor pe care fiecare partener le gestiona inainte, singur – timp, bani, investitii, etc. plus ceea ce apare ca urmare a nevoilor cuplului si ale fiecarui partener in parte.

O relatie de cuplu inseamna eu, tu si noi: trei parti si doua persoane – fiecare dintre acestea cu o viata personala si cu o semnificatie particulara. Psihoterapeutul de familie Virginia Satir, spune ca ”fiecare face ca celalalt sa fie posibil. Astfel, eu te fac pe tine posibil, tu ma faci pe mine posibil, eu ne fac pe noi posibili, tu ne faci pe noi posibili si impreuna ne facem unii pe altii posibili. Dezvoltarea continua  a iubirii initiale dintr-un cuplu depinde de modul in care cei doi membri ai cuplului fac ca cele trei parti sa functioneze.”

Stiu ca v-ati asteptat ca raspunsul meu sa fie altul, insa tot ce pot sugera pentru moment este sa luati o pauza din acest ”dans” care nu va place, sa va detasati o perioada, pentru a putea vedea lucrurile de la distanta si pentru a va da seama, pentru viitor, ce va place si ce nu va place la o relatie, care va sunt granitele, ce ati putea accepta, ce nu ati putea accepta, peste ce ati putea trece si peste ce nu.  O relatie de cuplu presupune reguli si granite sanatoase, care, chiar daca sunt flexibile, se pot stabili de la inceput – mai tarziu este mai greu ca acestea sa fie stabilite, negociate, acceptate si respectate.

Ca o lege a compensarii, universul se poate reconfigura frumos pentru dumneavoastra, daca veti debloca energia care va tine captiva in acest carusel al dependentei de suferinta – dar asta doar in functie de alegerile frumoase, corecte, pe care le veti face pentru viata dumneavoastra, pentru a face loc, astfel, acelei relatii sanatoase, stabile si durabile de care aveti nevoie. Acea relatie in care sa fie observabile comportamentele dorite din partea celui ce va este un adevarat partener de cuplu: grija, atentie, protectie, valorizare, responsabilitate, angajament, intimitate (si nu ma refer doar la cea sexuala), conectare, apartinere, continere – iar lista poate continua. Pentru ca iubirea nu reprezinta o garantie, doar indica o directie corecta. Si nu, iubirea nu este de ajuns, indiferent de cate ori pe zi ni s-ar spune – sau am spune – ”te iubesc”.

Ce va pot dori … intelepciune, rabdare si o relatie frumoasa, echilibrata.

Cu drag,

Mona Georgescu

Psiholog clinician

Cabinet Individual de Psihologie

Bucuresti

* consiliere psihologica pentru femei
* evaluare si consiliere psihologica pentru copii, adolescenti, adulti, cuplu si familie
* NLP, auto-cunoastere, self-help

telefon: 0722.501050; e-mail: lucia_mona_georgescu@yahoo.com